Adevăratul război împotriva Crăciunului

massacre_of_the_innocents_810_500_55_s_c1

“Masacrul inocenţilor”, de Peter Paul Rubens

LifeSiteNews.com, 24 decembrie 2014

Crăciunul are ceva ce umple inima oricui, chiar şi, bănuiesc, a celui mai răutăcios ateu. Fie că este vorba despre zăpada care cade lin, despre vizitele în familie şi la prieteni, despre colinde sau despre publicul ridicat în picioare de crescendourile corului Hallelujah al lui Händel, această perioadă a anului are ceva care pare să ne înveselească. Indiferent cât de mult s-a extins militantismul secularist, povestea Crăciunului are o putere culturală incredibilă.

Găsesc că povestea Crăciunului are multe lecţii  a ne reaminti nouă, celor din mişcarea pro-vita, lucruri ce ar putea fi mai uşor de uitat pe parcursul anului. Tot ceea ce noi combatem este în conflict direct cu frumuseţea şi mesajul acestei poveşti. Şi la o analiză atentă, ne dăm seama că vrăjmaşul nu s-a schimbat atât de mult din timpurile când Irod şi-a trimis soldaţii în Betleem să ucidă toţi copiii mai mici de trei ani, hăcuind şi înjunghiind şi încercând cu disperare să Îl extermine pe Cel Promis odată cu sângele nevinovaţilor. Două mii de ani mai târziu, războiul împotriva nevinovăţiei şi promisiunii încă face ravagii – şi vrăjmaşul îşi lasă din când în când masca să cadă.

Mi s-a părut interesant să observ, de exemplu, că susţinătoarele avortului, care ies în stradă să protesteze faţă de mesajul pro-vita, adeseori îl citează pe Domnul Iisus – chiar dacă accidental. „Este corpul meu!” mâzgălesc ele pe pancarte de carton şi ţipă către cei care se opun vărsării sângelui băieţeilor şi fetiţelor încă nenăscuţi.

Iisus a spus acelaşi lucru: „Acesta este Trupul Meu” – dar a continuat cu una dintre cele mai frumoase fraze rostite vreodată: „Care Se frânge pentru voi”. Declaraţia susţinătoarelor avortului este una de război: corpul meu, şi voi ucide pe oricine care eu consider că mi-l încalcă. Cuvintele Domnului Iisus au un sens complet diferit: El Şi-a oferit Trupul Său pe cruce pentru Biserica Sa, jertfa ultimă şi mântuitoare. Avortul este, la urma urmelor, exact opusul Evangheliei, într-un contrast brutal şi sângeros cu povestea Crăciunului.

La fel şi diversele manifestări grosolane ale culturii promiscuităţii. Adevărata dragoste jertfelnică între un bărbat şi o femeie care îşi jură iubire la bine şi la greu este adeseori lepădată pentru simulacrul masturbator al întâlnirilor trupeşti la beţii, în care cel mai mare risc de a „strica petrecerea” este să te prefaci prea mult că-ţi pasă. Căsătoria, intenţionată a fi un simbol al relaţiei dintre Domnul Iisus şi Biserica Sa, este exact opusul: esenţa ei este sacrificarea binelui propriu pentru celălalt. Ereziile fizice ale culturii sexuale de astăzi sunt încă un exemplu al respingerii frumuseţii şi al tristei amalgamări a fericii cu plăcerea în cultura noastră. Prin abandonarea şi distrugerea căsătoriei, încă o dată ne demonstrăm ostilitatea faţă de mesajul Evangheliei.

Cum căsătoria a fost creată ca instituţie frumoasă şi jertfelnică, poate nicio tendinţă nu o sfidează şi nu o distruge în aceeaşi măsură ca industria pornografică. Pornografia este, în multe privinţe, exemplul perfect al unui lucru demonic. Gândiţi-vă la asta: în loc ca soţul să se jertfească pentru soţie, reflectând povestea Evangheliei, avem milioane de bărbaţi în America de Nord (şi în întreaga lume – n.t.) care caută activ să se excite cu scene de distrugere fizică, ce reduc multe dintre femeile şi fetele de pe ecran la statutul de balast uman. În sacrificarea trupurilor altora pentru propria plăcere, ne afişăm dispreţul total faţă de mesajul Evangheliei.

„Războiul împotriva Crăciunul” nu se referă doar la plângerile ateiştilor faţă de scenele care ilustrează Naşterea Domnului. Acesta se manifestă omniprezent, în rebeliunea culturii noastre faţă de jertfa de sine, adevăr şi frumuseţe. Diversele maşinaţiuni ale vrăjmaşului i-au asmuţit pe fiii lui Adam şi fiicele Evei să se războiască, cu rezultate terifiante. Câmpurile noastre de bătălie culturală sunt presărate cu cadavrele copiilor creaţi după chipul lui Dumnezeu, dar măcelăriţi cu zel irodian.

Istoria Crăciunului ne aminteşte, însă, că în toiul tuturor acestor lucruri, o Fiică a Evei L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu Însuşi, Care a venit pe pământ pentru a-i mântui pe oameni de păcat. Această poveste este plină de speranţă şi de bucuria mântuirii şi a promisiunii. Iar în ziua de Crăciun, mergem la biserică să mai auzim o dată această istorie.

Traducere: Iulia Matei

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Print Friendly, PDF & Email

, , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns