Cum mă despart de bărbatul cu barbă

capsali

de Dorothéa Ionescu Vânău, politica.ro

Am auzit azi că în nu știu ce localitate din Oltenia, PSD izolează termic zidul unui cimitir. Asta mi-a adus aminte că un prim-ministru și-a cumpărat din banii mei cremă de faţă hidratantă. De curând am auzit că se dă o lege prin care voi plăti din banii mei operații de aranjat poatrinul. Președintele celui mai mare grup politic din Parlamentul European a ieșit pe TV și ne-a anunțat că Uniunea Europeană înseamnă mult pentru tineri, că pot să vadă filme porno la liber. Și cică va fi obligatoriu pentru copiii preșcolari să învețe să se masturbeze, tot pe banii mei. Iar cei mai mari vor fi obligați să se gândească de două ori înainte să-și definească identitatea sexuală. În plus, pe agenda electorală a unui partid presupus creștin se află această idee de neauzit cum că antreprenorii seamănă cu sfinții. Say whaaaat? Un bâlci mai mare nici că poate fi.

Sponsorizăm cu toții pornografia ca trigger de înduplecat hipsteri eurosceptici, îndoctrinarea pidosnică a unor copii nevinovați, cremele de față ale premierilor intelectuali, detergentul pentru spălat creierele copiilor noștri, țâțele umflate ale unor soții de politruci, izolarea termică a aerului respirat de morți, schimonosirea ortodoxiei. Toate astea din corectitudine politică. Fiindcă a ajuns să ne fie frică să-l mărturisim pe Dumnezeu și să ne apărăm suveranitatea propriilor convingeri.

Eu nu vreau să dau bani pe bâlciul ăsta. Aș vrea să dau banii mei pe medicamente fără efecte secundare pentru bolnavii de HIV. Chiar dacă sunt homosexuali, prostituate sau nanosomatici de bâlci. Aș vrea să dau banii mei unor bătrâne singure, cu mâini tremurânde, care s-au cocoțat singure cu lopata pe case, când a năvălit zăpada. Și pe care le folosesc politrucii în campanii ca să se pozeze cu ele dar nu prea mult, că put a pipi. Aș vrea să dau banii mei unor copii legați cu lanțul de paturile lor, unor copii care trăiesc cu zile și nu cunosc cuvântul joacă. Aș vrea să dau banii mei unor elite uitate în case mizere și pe care le citează autorii de manuale, ca și cum ar fi murit. Aș vrea să dau banii mei ca să fac o campanie de awareness mistic. Să înțeleagă lumea odată pentru totdeauna cum a dispărut instituția iertării și de ce a scris Eminescu “Ne e silă…”.

Eu sunt din aia pe care o bufnește plânsul la Sfânta Liturghie, îmi pare rău că vă deranjez. Îl iubesc de pocnesc pe duhovnicul meu, care e și arhiereu. E cu mine mereu, chiar și atunci când fac prostii. Niciodată nu mi-a spus că mă mănâncă iadul dacă nu fac ce-mi spune el. Sau că mă pedepsește dacă o iau pe arătură. M-a învățat să iubesc și să mă ridic, indiferent ce spune lumea. Și că e suficient să știi care e măsura perfecțiunii, chiar dacă n-o atingi niciodată. Cam asta e ortodoxia. Nu e aia dezavuată de catehumeni căzuți și nici aia bălăcărită de oameni publici care, fiindcă n-o înțeleg, se tem de ceea ce ea reprezintă. Cunosc mulți care scriu și făptuiesc împotriva propriei convingeri, fiindcă dă bine să fim trendy, corecți politic, combativi într-o raznă seculară, o baie comună cu abur pestilențial. Ipocrizia asta este cumva sublimă, în înșelarea ei: desăvârșește dedublarea perfectă din care dispare, încetul cu încetul, binele. Așa rămânem mundani, cu corectitudinea de gât, fir-ar mama ei.

De-aia am lucrat la campania lui Capsali, fiindcă nu e corect politic. Și fiindcă în jurul lui e un mic Bizanț. Niște bărboși frumoși, unde mai pui că-s și deștepți, care fac copii cu nevestele lor ziditoare și-i cresc în rânduială așa cum au făcut-o, probabil, sute de ani bărbații români ortodocși, ca să nu moară rasa asta. Să fie câte un clopotar în fiecare comunitate, că dacă vin tătarii să ne năpădească, are cine să facă la loc biserica… După ce am stat două luni lângă Capsali, acuma pot spera că banii mei ar putea merge la bătrâna aia cocoțată care pute a pipi sau la copilul ăla legat în lanțuri sau la homosexualul bolnav de HIV sau la academicianul decrepit, pentru că toate astea țin de demnitatea noastră iar demnitatea asta nu poate fi apărată decât dacă ne asumăm ortodoxia mea și a duhovnicului meu. Vă rog să mă iertați, dacă v-am supărat.

Îi urez lui Capsali tot binele din lume și nu-mi doresc decât să meargă înainte cu bărboșii lui, indiferent ce se va întâmpla.

Print Friendly, PDF & Email

, , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns