Educaţie pro-familie: Scrisoare deschisă de la ProValori Media, publisherul Stiripentruviata.ro

mar

Domnului Sorin Cîmpeanu
Ministrul Educaţiei Naţionale

Domnului Nicolae Bănicioiu
Ministrul Sănătăţii

17 iunie 2015

Domnilor Miniştri,

Acum câteva zile, citind o scrisoare deschisă adresată Ministrului Educaţiei Naţionale, nu ne-am putut reţine un zâmbet. Semnatarii semnalau că un funcţionar din minister trebuie demis, deoarece este membru în Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie şi agreează ideea că abstinenţa sexuală protejează tinerii de bolile cu transmitere sexuală şi de sarcinile nedorite.

În orice epocă istorică, un om care împărtăşea astfel de valori ar fi fost considerat de maximă încredere, mai ales într-o instituţie care se ocupă de învăţământul naţional. Numai că, în ziua de azi, se pare că aceste valori au devenit depăşite şi opresive, deoarece s-ar opune progresului social şi ar fi lipsite de fundament ştiinţific. Cel puţin aşa se înţelege din scrisoarea deschisăadresată Domnului Ministru Sorin Cîmpeanu în data de 12 iunie 2015, document care îl acuză pe consilierul acestuia de „fundamentalism religios” şi „conflict de interese”.

Citeşte şi Zeci de organizaţii pentru familie îl sprijină pe consilierul Ministrului Educaţiei: „Obiectivele educative APOR sunt în consonanţă cu cele ale ministerului”

Domnilor Miniştri,

În urma evenimentelor recente din România, când peste 90% din părinţii români s-au pronunţat în favoarea educaţiei religioase în şcoli (obiectivul principal al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie), nu putem să ne gândim decât că o astfel de persoană beneficiază practic de girul majorităţii şi că este omul potrivit la locul potrivit.

De aceea, am fi lăsat să treacă acest incident nebăgat în seamă, precum şi merită, dacă unele canale media nu ar fi aruncat cu noroi în respectivul consilier al Ministrului Educaţiei Naţionale, crezând probabil că aşa pot susţine cel mai bine punctul de vedere al semnatarilor – organizaţii al căror vârf de lance este o asociaţie ce promovează ateismul (opţiune religioasă împărtăşită de aproximativ 0,2% din populaţia României, conform celor mai recente statistici INS).

Citeşte şi Un bucureştean îi scrie Ministrului Educaţiei despre educaţia sexuală

Domnilor Miniştri,

Noi, care ne-am născut în plin comunism, am mai auzit undeva discursul despre progres social şi ştiinţă, despre trecutul opresiv şi reacţionarismul religios. Acest tip de discurs este astăzi reluat, în plină democraţie, de organizaţii care nu consideră importantă apărarea vieţii şi a mediului predilect de apariţie a acesteia, familia naturală.

Asociaţia ProValori Media, din partea căreia Vă scriu, este o asociaţie neconfesională, non-religioasă, care îşi propune să educe şi să informeze publicul românesc despre valorile atacate astăzi constant de entităţi care adesea se întâmplă să se situeze pe poziţiile ateismului.

Din cercetările făcute şi din interacţiunea cu societatea civilă românească, am observat căatitudinea religioasă este cea care ancorează profund, fundamentează şi hrăneşte cel mai bine valorile vieţii şi familiei. Probabil că la asta se referă semnatarii scrisorii atunci când folosesc sintagma de „fundamentalism religios” referitoare la poziţia asumată de consilierul din Ministerul Educaţiei Naţionale.

Ceea ce refuză să admită aceste organizaţii – puţine şi nereprezentative pentru societatea românească – este faptul că şi ateismul este tot o atitudine religioasă şi nici ea nu se bazează pe studii şi dovezi ştiinţifice, ci pe un simplu act de credinţă – în acest caz, de fapt, de necredinţă.

Atacând religiozitatea în sine, astfel de organizaţii îşi arată  şi desconsiderarea pentru modul de viaţă a covârşitoarei majorităţi a românilor şi, implicit, dispreţul pentru aceştia.

Citeşte şi Scrisoarea deschisă despre educaţia pentru familie a asociaţiei Studenţi pentru viaţă

Domnilor Miniştri,

Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie – APOR – nu numai că nu este o organizaţie fundamentalistă (deoarece nu militează pentru convertirea obligatorie la o credinţă, fie ea religioasă sau nu), dar nici măcar nu este una religioasă (fiindcă nu militează pentru convertirea ateilor la o religie). APOR doar susţine cunoaşterea valorilor religioase.

Dar, dincolo de cearta pe valori, să nu uităm de interesul tânărului beneficiar al sistemului românesc de învăţământ. Semnatarii scrisorii menţionate pretind că sunt interesaţi de soarta tinerilor. Vom cita în continuare din scrisoarea lor deschisă şi vom încerca să explicăm, cu date ştiinţifice pe care asociaţia noastră, ProValori Media, le-a mai pus la dispoziţia Ministerului Educaţiei în trecutul apropiat, că se înşală:

Scrisoarea menţionată susţine că tinerii nu pot fi opriţi să îşi înceapă viaţa sexuală, deoarece aceasta este realitatea în care trăim, deci este obscurantist să promovezi ideea ca adolescenţii să-şi amâne debutul vieţii sexuale

  • FALS: Un studiu realizat în Marea Britanie pe un eşantion de 500 de adolescenţiîn vârstă de 18 ani a descoperit că mulţi dintre aceştia au criticat orele de educaţie sexuală pe care le-au primit la şcoală pentru faptul că nu au făcut suficient pentru a-i descuraja să devină activi sexual [1]. Ei s-au plâns şi de faptul că adesea educaţia sexuală prezintă promiscuitatea ca fiind normală, punând o presiune suplimentară asupra lor ca să devină activi sexual mai devreme. În studiul citat, o tânără de 18 ani a răspuns la întrebarea legată de orele de educaţie sexuală astfel: „Întotdeauna m-am simţit presată de profesori când, de exemplu, îmi spuneau că «sexul e normal, doar să vă protejaţi cum trebuie», când de fapt eu nu eram interesată să fac sex la momentul respectiv şi eram fericită să aştept persoana potrivită. Nu cred că sexul ar trebui predat drept «normă». Oamenii ar trebui făcuţi să se simtă confortabil, iar profesorii ar trebui să spună: «Ar fi bine să aşteptaţi; legea spune (să aşteptaţi) până la 16 ani, dar nu vă simţiţi presaţi de asta»” [2].

Citeşte şi Societatea civilă către doi miniştri: „Educație pentru sănătate – DA, educație ideologică – NU!”

Scrisoarea menţionată susţine că rata sarcinilor la adolescenţă este în creştere, deoarece tinerii îşi încep viaţa sexuală fără a fi informaţi şi educaţi pentru a evita această consecinţă firească a unor astfel de relaţii

FALS: Rata mai mică a naşterilor la adolescente nu este un argument valid în favoarea eficienţei educaţiei sexuale. Poate fi pur şi simplu rezultatul accesului mai eficient la servicii de avort pentru adolescente, cum este cazul ţărilor nordice, unde această procedură este folosită cu scop contraceptiv, nu propriu-zis medical[3].

Experienţa Marii Britanii, unde se înregistrează de asemenea o rată înaltă a incidenţei avortului la adolescente, arată eşecul educaţiei sexuale de tip contraceptiv. În 1972, Colegiul Regal al Obstetricienilor şi Ginecologilor din Anglia (RCOG) a publicat un raport despre sarcinile neplanificate. Printre recomandările acestuia, puse în aplicare de un guvern cooperant, se numărau liberalizarea contracepţiei indiferent de vârstă sau venituri, precum şi introducerea educaţiei sexuale în şcoli. În 1991, situaţia nu se îmbunătăţise, iar acelaşi colegiu al medicilor ginecologi a publicat un al doilea raport, care recunoştea eşecul primei iniţiative. Principala soluţie recomandată a fost să se facă mai multă educaţie sexuală în şcoli şi contracepţia să devină şi mai accesibilă [4].

Cu toate acestea, nimeni nu a luat în seamă statisticile care arată o rată de eşec uriaşă a contracepţiei la adolescenţi: 14% pe an rată de eşec a prezervativului la adolescenţi şi 20% rată de eşec a folosirii pilulei în primele şase luni la adolescentele cu vârste între 12 şi 18 ani [5].

„Toate cercetările serioase, ştiinţifice, arată că educaţia sexuală, dacă este redată corespunzător, le permite tinerilor să ia decizii informate privind propria lor viaţă”, scrie în scrisoare

  • FALS: Ultimele studii imagistice din domeniul neuroştiinţelor arată că dezvoltarea creierului şi că abilitatea de a gândi strategic se desăvârşesc abia după vârsta de 24 sau 25 de ani – cu 10 ani mai târziu decât vârsta la care copiii sunt azi îndemnaţi să ia decizii „responsabile” cu privire la viaţa lor sexuală[6]. Poate că este timpul ca educaţia sexuală să fie adusă în actualitate cu cele mai recente descoperiri ale ştiinţei, nu să rămână ruptă de o privire de ansamblu asupra dezvoltării tinerilor.

manualele de religie promovează o imagine distorsionată a sexualităţii

  • Ne întrebăm cui i-ar putea părea distorsionată prezentarea sexualităţii ca expresie firească a iubirii dintre bărbat şi femeie, ce se concretizează în naşterea de copii în cadrul unei uniuni care să favorizeze creşterea şi educarea lor.
  • Poate că semnatarilor scrisorii menţionate li se pare mai corectă definirea sexualităţii ca cea hedonistă, narcisistă, fantasmatică şi cvasi-pornografică de pe platforma Sexul vs. Barza, care, deşi nu beneficiază de girul Ministerului Educaţiei, începând de anul trecut, este disponibilă pe Intranetul BiblioNet, al tuturor bibliotecilor din România (inclusiv cele din şcoli) şi la care au acces toţi elevii, fără supraveghere adultă sau acord parental. Ne abţinem să cităm. E suficientă o simplă vizualizare a paginii principale a acestei platforme.

există „evidenţe ştiinţifice” despre beneficiul introducerii educaţiei sexuale în şcoli, mai spune scrisoarea

  • Cercetările pe care ProValori Media le-a făcut şi semnalele pe care noi le-am primit de la specialiştii în educaţie pro-viaţă şi pro-familie din Anglia şi SUA spun altceva:
  • În ciuda intensificării educaţiei pentru sex protejat şi a conştientizării publice cu privire la aceste probleme, Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA a anunţat în 2012 că jumătate din noile cazuri de boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, se înregistrează pe segmentul de vârstă 15-24 de ani [7]; rata estimativă a incidenţei virusului HIV în SUAîn creştere cu 21% pe segmentul de vârstă 13–29 de ani, determinat de o creştere cu 34% în cazul tinerilor bărbaţi care fac sex cu bărbaţi [8]
  • În perioada 2004-2013, datele furnizate de Public Health England, Serviciul de Sănătate Publică din Anglia, arată o creştere cu 40% a incidenţei bolilor cu transmitere sexuală [9]

Citeşte şi Opinia unui parinte: Cine vrea să facă legea în Ministerul Educaţiei?

Domnilor Miniştri,

ProValori Media a trimis, în data de 12 noiembrie 2014, pe adresa instituţiilor pe care cu onoare le reprezentaţi o sesizare despre necesitatea unei educaţii pro-familie în şcolile româneşti, prezentându-Vă argumente despre eşecul abordării educaţiei sexuale în ţările dezvoltate, dovedite cu statistici care, apărute şi analizate timp de câteva decade, nu mai pot fi contrazise. Am reluat aceste date şi în prezenta scrisoare.

Ne doare soarta copiilor României şi ne dorim să îi vedem dezvoltându-se pentru o viaţă armonioasă şi demnă, nu aruncaţi în braţele promiscuităţii cu false promisiuni de împlinire personală.

De asemenea, ne dorim din tot sufletul să trăim într-o societate democratică, în care opţiunile religioase şi de viaţă – fie ele şi ale unui funcţionar public – să nu fie călcate în picioare şi denigrate printr-un discurs cu rezonanţă anti-democratică, de tristă amintire. E cazul să ne ferim de toate tipurile de fundamentalism, nu doar de cel religios.

 

Print Friendly

, , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns