„În mod natural, copiii resping discuțiile despre sex și sexualitate, pentru că nu fac parte din lumea lor.” Interviu cu Antonia Tully, coordonatoare, „Safe at School” (Marea Britanie)

AntoniaTully

Cultura vieţii, 13 noiembrie 2014

Dialog cu dna Antonia Tully, coordonatoarea activităţilor programului „Safe at School” („În siguranța la școală”) al Societății pentru Protecția Copiilor Nenăscuți (SPUC) cu sediul la Londra. Antonia Tully este mama a șase copii, dintre care unul e student, iar cinci sunt elevi cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani. A dialogat: Larisa Iftime

– Doamna Antonia Tully, am dori să știm cum ați început programul „Safe at School” („În siguranța la școala”) și cum ați ajuns să cunoașteți realităţile din școlile britanice referitoare la modul în care se predă materia educația sexuală?

– Știam deja de câţiva ani buni că în școli se predă un tip de educație sexuală nesănătoasă. Însă nu în fiecare școală, nicidecum. Apoi, cu șapte sau opt ani în urmă, am devenit mai atenți și mai bine informați asupra acestei probleme și asupra amplorii sale. Începuseră să ne contacteze părinţii. Mulți sunau la SPUC și ne spuneau ce materiale se prezentau într-o anume școală, ce filme, ce discuții se purtau etc. Din perspectiva pro-life ne gândeam că toate acestea sunt periculoase pentru că toți acești copii erau sexualizați efectiv prin aceste materiale. Poți chiar urmări un traseu, în felul acesta: dacă îi expui pe copii de mici, din clasele primare, de la 5-6 ani, la imagini grafice cu conținut sexual, când devin adolescenți, deja îşi încep viața sexuală. În momentul în care adolescentele devin activ sexuale, multe vor rămânea însărcinate și multe vor face avorturi.

Astfel, am înfiinţat „Safe at School” („În siguranța la școala”), având doua scopuri: să facem campanii împotriva educației sexuale explicite și să consiliem și să sprijinim în mod individual părinţii care vin și ne cer aceste sfaturi. Astfel, am cercetat legea, am examinat toate aceste materiale și am consiliat părinţi. Și se pare că aceste două scopuri au mers bine împreună. Faptul de a fi în legătură cu părinţii, care ne sunau din toată țara, a însemnat să înţelegem în profunzime această problemă. Nu am fi aflat niciodată ce programe sunt în școală și în ce școli se predau, dacă părinţii nu intrau în legătură cu noi. Majoritatea părinţilor au aflat despre „Safe at School” de pe Internet. În zilele noastre, oricine are o problemă se duce și caută prima dată rezolvarea ei pe internet. Și de obicei găseau un interviu sau diverse declarații ale noastre despre asta. Așa am început și am crescut de acolo. În general, situația alarmantă este în Anglia și Tara Galilor. În Scoția și Irlanda de Nord nu se întâmpla acest lucru, ei au sisteme de educație un pic diferite.

– Parlamentarul britanic Philip Davis a declarat recent că educația sexuală nu ar mai trebui predată în nicio școala. Ce părere aveți despre asta?

– Așa este. M-am întâlnit cu Philip Davis de câteva ori și el este foarte vocal pe această temă. Educația sexuală de aici din Marea Britanie, de la 5 la 11 ani, la școala primară, nu este obligatorie. Nu trebuie predată. De asemenea, părinţii au dreptul de a-și retrage copiii de la ore. Sunt de acord cu faptul că materia n-ar trebui să existe deloc în școli. Dar dacă aș porni o campanie de genul: „Nici un fel de educație sexuală în școli!”, n-am ajunge nicăieri, pentru că ea există, e acolo acum. Nu am face nici un progres. Încerc să încadrez dezbaterea în limitele următoare: da, școlile pot juca un rol, dar rolul lor este să-i sprijine pe părinţi să facă acest lucru. Acest lucru este rezonabil și funcțional. Putem avea școli care sprijină părinţii și școli care spun, nu, este treaba ta să faci acest lucru ca părinte. Și oricând vorbesc cu mass-media – căci mass-media ar vrea să mă considere înapoiată, pudibondă, represivă, cineva care vrea să ţină copiii în ignoranța etc. –, eu le spun: cred că copiii au nevoie de educație sexuală, dar părinţii sunt cei care trebuie să le-o dea. Cred că toți copiii trebuie să știe despre aceste lucruri, dar problema mea este cine le spune, de unde află toate acestea. Da, suntem de acord, dar părinţii trebuie să fie cei care o fac. Dacă spun: „Dar nu toți părinţii pot face asta”, eu le spun: „Scuze, eu cred că e un mit, o amăgire. Nu cred că o mamă, care-și iubește copilul, nu poate sta câteva minute cu fetița ei de 9-10 ani, ca să o pregătească, să-i vorbească, de exemplu, despre ciclul menstrual”.

Guvernul promovează politici ce forţează tot mai multă educație sexuală explicită în școli

– Cine preda aceste ore, de obicei? Sunt profesori instruiți de Ministerul Educației? Urmăresc ei același program în toate școlile?

– Ministerul Educației, de obicei, ia o anumită distanță față de școli pe această problemă și spun: școlile pot alege orice resurse doresc, îi lăsăm pe profesori să decidă, să aleagă ceea ce e mai bun pentru copii. În teorie, avem o situație care ar părea normală: aceste ore nu sunt obligatorii la școala primară, doar o anumită parte este obligatorie în clasele de gimnaziu. Părinţii pot alege să-şi retragă copilul de la aceste ore, există foarte bune ghiduri pentru școli, care subliniază rolul părinţilor etc. Școlile pot alege programe pe care doresc să le predea, dar realitatea este destul de diferită. Realitatea este că guvernul promovează politici care forţează tot mai multă și mai multă educație sexuală explicită în școli de la vârste cât mai mici. Mulți profesori se înhamă la predarea acestei materii. Există profesori care ar obiecta la predarea unei asemenea materii, sunt sensibili la acest subiect și refuză să-l predea. Dar exista o mulțime care nu sunt de această părere deloc. Vedeți, meseria de profesor și, în general, sindicatele profesorilor sunt foarte de stânga în gândire și sunt la unison până la cele mai înalte nivele cu agenda educației sexuale. Dacă într-o școala există 150 de profesori, să spunem, e nevoie doar de 3-4 profesori care susțin: da, asta ar trebui să-i învăţăm pe copii și ăştia o și fac. Foarte mulți profesori sunt de părere că acest tip de educație sexuală este absolut vital, copiii trebuie să înveţe asta de la noi, altfel vor fi exploatați etc., etc.

– De ce face acest lucru guvernul? Există anumite directive explicite, după care se ghidează cei din structurile guvernului?

– Motivul care stă la baza acestei promovări excesive a educației sexuale în școli – adică, mai multă educație sexuală, toți copiii au dreptul la o educație sexuală de calitate, vârsta să fie cât mai mică etc. – ar fi, în viziunea guvernanților, că Marea Britanie are cea mai mare rată a sarcinii la adolescente în Europa. Acesta este modul prin care o putem scădea, spun ei. Tony Blair, fostul premier laburist, a lansat în 1999 „Strategia privind sarcina la adolescente”, cu scopul de a înjumătăţi rata sarcinii la adolescente în 10 ani. Și a băgat milioane de lire sterline în această strategie, care presupunea ca fiecare adolescent trebuie să aibă acces la contracepție, trimiterile pentru avort trebuie să crească, clinici în școli etc. Toate aceste strategii, una după alta, au eșuat, însă guvernul nu s-a gândit niciodată să scoată educația sexuală din școli și să ajute părinţii, pentru că e treaba lor, să facă asta.

– Ce fac aceste clinici în școli?

– E vorba despre clinici care fac trimiteri, în regim de confidențialitate, pentru avort sau contracepție. În Anglia și Țara Galilor există aceste clinici. O asistentă vine la școală de două ori pe săptămână și elevii pot merge acolo pentru prezervative, pentru trimitere la avort etc. Sunt complet confidențiale. Nici profesorii de la școală nu știu ce li se spune acestor copii acolo, nici părinţii. De obicei, unde găseşti un număr mare de copii, toți într-un singur loc, departe de familiile lor? La școală! Aceasta a fost parte a strategiei privind sarcina la adolescente. Diferite programe sunt puse în aplicare în toată țara, copiilor li se dau cărţi de vizită și ei pot merge să-şi ia pilula de-a doua zi gratuit de la farmacie.

De la programele guvernului Blair, la epidemia de boli cu transmitere sexuală de azi

– Ce impact au avut asemenea activităţi?

-O mulțime de  școli desfăşoară aceste programe foarte agresive, la nivel gimnazial. Există vorbitori care vin și le vorbesc, le împart prezervative. Totul cu scopul de a scădea sarcina la adolescente. Au trecut 10 ani și nu s-a întâmplat nimic de acest fel. Aceasta intensificare a orelor de educație sexuală nu a avut absolut niciun impact. Sarcina la adolescente începuse să scadă încă înainte de 1999, apoi a rămas la același nivel. Toți acești bani au fost aruncați pe fereastră, pentru că sarcina la adolescente a rămas la fel. Dar ceea ce a crescut cu siguranța au fost bolile cu transmitere sexuală. E o epidemie a acestor boli în toată țara. Desigur, adolescenții pot merge să facă diverse teste, dar boli precum chlamydia, de exemplu, nu au simptome. Și cei care au această boală o răspândesc prin promiscuitatea relațiilor. După aceea, ajunși la vârsta la care doresc să aibă copii, îşi dau seama că nu pot face copii. Deci, pentru această strategie privind sarcina la adolescente s-au cheltuit milioane de lire sterline ca prin ea să se împingă educația sexuală în școli. Și întotdeauna s-a menținut o taină, un secret, ca o… mantra, dacă vreți, asupra faptului de ce anume trebuie să avem educație sexuală în școli.

– Ce se întâmplă la nivelul clasei politice, care ar trebui să ia în calcul aceste realităţi?

– Din punct de vedere politic, situația se complică, devine mai proastă. Deja am avut o încercare de a face educația sexuală obligatorie în școli de la 4-5 ani, când copiii merg pentru prima dată la școală. Ne-am opus viguros acestei încercări în 2009-2010. Și asta deoarece, în primul rând, este subminat complet dreptul părinţilor, le este negat dreptul asupra copiilor lor și asupra vieții copiilor lor. Și, în al doilea rând, nu există nicio dovadă că ar exista vreun folos din predarea educației sexuale la copii începând cu vârste de 4-5 ani. Iar educația sexuală obligatorie înseamnă tot mai multă educație sexuală explicită, desene, chiar desene pornografice. Deci, ne-am opus în 2009-2010 și am avut succes, având în vedere că legislația care ar fi făcut educația obligatorie în școli nu era decât o clauză dintr-un alt proiect de lege, mult mai mare. Iar SPUC, împreună cu „Safe at School” și alte organizații, s-au opus categoric. Asta s-a întâmplat în mai 2010 și proiectul de lege nu a fost votat. Apoi au venit alegerile generale. Iar potrivit sistemului nostru parlamentar, un proiect de lege, care nu  a trecut prin parlament, poate trece în momentul când avem alegeri generale. Ministrul Educației din opoziție alege ce proiecte pot rămâne și ce proiecte pot fi date la coș. Așa a fost aruncat la coș acel proiect care ar fi făcut educația sexuală obligatorie. Astfel, până acum, nu am avut probleme. Dar vor apărea din nou având în vedere că avem alegeri generale în anul viitor și aproape toate partidele politice doresc educație sexuală obligatorie în școli. Astfel, marea bătălie a reînceput ca să stopăm aceste încercări.

Exista școli care au renunțat la programele sexuale explicite, după ce 2-3 părinţi au pus în discuție ce se predă la aceste ore

– Cum pot schimba lucrurile părinţii și cum pot determina ei conducerea școlii să renunțe la aceste cursuri de educație sexuală explicită?

– Aproape în orice școală din Marea Britanie se predă educația sexuală destul de explicit, cu desene. Părinţii se simt foarte alienați, îndepărtaţi cumva de această problemă, de școala, de ce se întâmplă la aceste ore. Avem acum și această amenințare a educației sexuale obligatorii în școli. Campania noastră a fost să studiem programele din școli, ce anume li se predă copiilor. Exista o întreagă gamă de astfel de programe, însă o parte din ele e folosită mai pe larg. Permanent mi se aduce la cunoștința de către părinţi ce se întâmplă cu adevărat în școli. Știu, de exemplu, că școlile adesea nu dezvăluie părinţilor întregul conținut pe care îl predau copiilor. Nu explică limpede părinţilor că au dreptul să-şi retragă copiii de la aceste ore. Sau se opun foarte mult ca părinţii să-şi retragă copiii de la aceste ore. Și vor încerca să-i atenționeze pe acei părinţi care-și retrag copiii de la aceste ore. De fapt, părinţii, după părerea lor, nu trebuie să prezinte niciun motiv de ce doresc să-şi retragă copiii de la aceste ore. Deci școlile nu sunt deloc transparente referitor la ceea ce se preda pe acest subiect. Nu spun că toate școlile intră în această categorie, dar multe școli fac asta, după cum îmi spun părinţii care mi se adresează. Prin urmare, campania noastră se axează pe ajutorarea părinţilor în mod individual, în anumite școli, unde există probleme. Adesea, doar 2-3 părinţi într-o școala pot schimba lucrurile. Doar prin simplul fapt de a pune întrebări directorului, profesorilor, diriginților, în cadrul comitetului de părinţi, li se vor alătura și alți părinţi. Am văzut școli care au renunțat la aceste programe de educație sexuală deoarece 2-3 părinţi au pus în discuție ce se predă la aceste ore. De asemenea, ceea ce încurajez eu pe părinţi să facă este să devină membri ai comitetelor de părinţi. Este o obligație legală a organului de conducere al școlii să renunțe sau nu la politica de predare a unui asemenea obiect ca educația sexuală.

Cum am ajuns să se vorbească în presa despre o „educație sexuală controversată”

– Ce sfaturi ne dați pentru noi, organizațiile provita din România, cum am putea să ne facem auziți?

– O să vă dau o idee sau o sugestie în această privința… Când începi o campanie, nu ai de unde să știi ce va merge și ce nu, unde poți ajunge cu ea, ce mesaje „vor lua foc”, ce ține, ce nu ține etc. Ceea ce a pornit în mod real aceasta campanie a fost mesajul primit, la începutul lui 2011, de la o mamă din Nottinghamshire, o creștina evanghelică, care era în comitetul de conducere al școlii. Ea a luat legătura cu mine, fiind foarte supărată referitor la programul de educație sexuală ce trebuia predat în școala primară. E vorba de un program video, numit „Living and Growing”, produs de compania de televiziune Channel 4. BBC și Channel 4 realizează o serie întreagă de materiale educaționale pentru școli: istorie, literatura engleză, geografie, științe și, bineînţeles, educație sexuală, iar școlile au o libertate totală să aleagă materialele și cărţile pe care le doresc.

Acest program, „Living & Growing”, a fost făcut de Channel 4, acum 15 ani, de fapt, dar e considerat unul dintre „standardele de aur” ale educației sexuale din Marea Britanie. Mai multe școli îl prefera deoarece a fost făcut de o companie profesionistă de televiziune, la standarde foarte înalte, strălucitor. Dar doamna respectivă a spus nu, acest program nu este adecvat copiilor. De ce trebuie să-l introducem? Toți din echipa de conducere i s-au opus. Ea le-a spus că ar trebui măcar să le arate părinţilor ce vor vedea copiii lor. Directorul școlii s-a opus, afirmând că vor preda această materie, nu este treaba părinţilor, vor merge în continuare cu ea.

În final, această mamă a demisionat. A luat legătura cu mine și m-a întrebat ce pot face.   Atunci i-am spus că eu pot veni să le arăt părinţilor ce li se preda copiilor. Astfel, ea a organizat o conferința publică, într-o seară, cu o sală plină de părinţi. Eu practic le-am arătat părinţilor ceea ce școala nu voia să le arate. I-am introdus în acest program, le-am arătat imagini de pe aceste DVD-uri îngrozitoare, filme și toate exercițiile pe care copiii trebuiau să le facă în clasă. Și le-am explicat de ce acestea erau atât de periculoase pentru copii. În ziua următoare, în ziarele locale, puteai citi: „Scoateți această pornografie din școala noastră!”, „Cruțați-ne copiii!” etc.

Astfel, a fost făcută o breșa și, dintr-o dată, părinţii și-au dat seama ce se întâmplă în școli. Apoi, pe tot parcursul anului 2011, părinţii m-au invitat în foarte multe școli pentru prezentare, au urmat o mulțime de interviuri la radio. După cum am spus, niciodată n-am plănuit să fac asta, dar niciodată nu știi ce direcție ia o campanie. La sfârşitul acelui an, ce obținusem noi era faptul că am expus cât de periculos era acest program. O mulțime de interviuri la radio și în ziare. Am întors cursul dezbaterilor și deja nu se mai vorbea în mass media despre „educație sexuală de calitate înaltă”. Se vorbea despre o educație sexuală „controversată”. Am avut atât de multă acoperire în mass-media și pentru că au fost toate aceste adunări cu părinţii. Un alt exemplu al nostru, se referă la o mamă tânără din Northampton, la fel, foarte supărată pe acest tip de educație. I-a scris unui secretar de stat din Ministerul educației, spunându-i că solicită o audiența pentru a vorbi cu el despre asta. El i-a răspuns că da, vrea să se întâlnească cu ea să vorbească despre această chestiune. Ea s-a panicat atunci și mi-a scris mie: am o întâlnire cu un secretar de stat, dacă vrei să vii cu mine.

Am mers împreună, am avut un laptop cu mine și i-am spus acestei mame: scopul meu este să-i arătăm acestui ministru ce se întâmplă în școli cu adevărat, ceea ce văd mii de copii în clasă. Am ales un anume clip și i l-am arătat. Era un clip de vreo 5 minute și mi-a fost complet clar că nu avea nici cea mai mică idee despre ceea ce se întâmplă. A rămas șocat… A spus că va merge să vorbească cu cei de la Channel 4, cu oamenii care au făcut acel program. S-a întâlnit cu ei și rezultatul a fost ca acest post TV și-a retras acel program din vânzare. Nu mai puteai să-l cumperi. Multe școli îl au, dar important este că a fost scos din vânzare.

Vedeți, aparent a fost un lucru mic, dar care a dat alarmă că avem o problemă. Channel 4 mai târziu a reeditat programul, pe care l-au numit „alternativ”, presupus a fi mai puțin explicit. Dar, totuși, nici o parte a să nu e adecvată să fie prezentată copiilor. Toată această muncă a noastră a ridicat, de fapt, profilul, arătând unde ne aflam în dezbatere. Apoi, o mulțime de părinţi au început să se întrebe dacă copiii lor foloseau acest program, „Living & Growing”. Căutând pe Internet această denumire, apăream în față cu un interviul pentru BBC despre acest program. Au existat și alte campanii pe care le-am dus, de exemplu, în momentul în care a apărut o mare presiune să se ofere copiilor lecții de pornografie. Ei spuneau, pentru că este atât de multă pornografie în jur, trebuie să învăţăm copiii cum să se descurce în aceste situații. Dar dacă te uitai la acele lecții, de fapt, ele nu-i învăţau pe copii nimic, ci promovau pornografia în clasă. Niciunde nu scria acolo nu vă uitați niciodată la pornografie, punct. Era ceva de genul: „Haideți să explorăm pornografia. Să vedem cum funcţionează!”. Sau: ce credeți despre asta? Ce credeți despre cealaltă? O abordare complet greșită.

Mitul fals că părinţii nu vor să vorbească despre sexualitate cu copiii lor trebuie spulberat

– Se pare, totuși, că noi, ca părinţi, autorităţile, de asemenea, toți suntem mințiți de realizatorii acestor proiecte de educație sexuală. Cei care vor să introducă educația sexuală obligatorie în școlile din România susțin una și fac alta.

– Există la noi ceea ce eu numesc „mituri”. Mitul ca părinţii nu vor și nici nu vor vorbi vreodată despre acest subiect cu copiii lor. Prin urmare, noi, profesorii, statul trebuie s-o facem. Și de fiecare dată când am vorbit cu jurnaliștii le-am spus: „Părinţii sunt principalii educatori ai copiilor lor, în familie e cel mai bun loc pentru a discuta cu copiii chestiuni ce țin de sex. În special în ceea ce privește copiii mici. Este rolul părinţilor, ei sunt cei mai în măsură să o facă, deoarece îşi cunosc copiii.” Apoi jurnaliștii spun: „Dar unor părinţi nu le place să facă asta. Nu pot să o facă”. Răspunsul meu este: „Cred că e vorba de un mit, aici. De atâtea ori s-a repetat încât părinţii au început să creadă că nu sunt în stare să poarte astfel de discuții. Asta pentru că școala spune: nu, asta-i treaba noastră, noi trebuie s-o facem, noi suntem specialiștii. Răspunsul meu constant este că părinţii trebuie să-şi recâştige încrederea căci ei sunt cei mai buni în a discuta acest subiect cu copiii lor. Dorim să vedem un tip de educație sexuală concentrată pe părinţi. Dorim să vedem că școlile sprijină părinţii să facă acest lucru, și nu fac treaba în locul părinţilor.

– Ce se întâmplă în ciclul gimnazial din școlile britanice?

– La școlile gimnaziale, elemente obligatorii, să le spunem așa, ale educației sexuale se regăsesc în curricula națională, în cadrul orelor de biologie. Sunt subiecte pe tema reproducerii umane, unde copiilor li se poate dezvolta subiectul foarte mult. Dar, în plus la aceasta, mai există o materie, numită „educația sexuală și relații”, care este, totuși, neobligatorie. Eu i-am retras pe copiii mei de la aceste ore, dar aveau biologia. Iar această materie variază enorm de la școală la școală. Foarte multe școli îi vor învăţa pe copii cum să pună un prezervativ la aceste ore, contracepție ș.a. Există mai multe ore despre FIV, de exemplu. Vorbind pe larg, acesta e felul cum funcţionează educația sexuală în Marea Britanie: în școlile primare, la 4-5 ani, încep să li se spună să-şi numească părţile corpului, apoi organele sexuale, apoi despre relațiile sexuale, folosind clipuri mici despre contactul sexual, desene animate despre asta, DVD, etc. După aceea, copiii sunt îndemnaţi: „Haideți să vorbim despre sex! E un subiect normal, despre care vorbim toată ziua”. Iar când ajung la 11 ani, au toate detaliile despre sex. Aceste lucruri le distrug copiilor sistematic rezerva rol naturală de inocență, de copilărie.  În mod natural, copiii resping aceste discuții, aceste detalii despre sex și sexualitate, care nu fac parte din lumea lor, care practic, le distrug copilăria. Iar în ciclul gimnazial, copiii trebuie să știe totul despre contracepție: unde se găseşte și cum se folosește. Cei care o predau presupun că toți elevii sunt activi sexuali de la vârsta de 11 ani încolo.

– Care este acum situația, în general, în Marea Britanie?

– În Anglia, aproape în toate școlile se va preda ceva din această programă, începând cu clasele primare, de la vârsta de 4-5 ani, până la 11-12 ani și apoi până la 18 ani. Suntem într-o etapă în care există o linie de demarcație clară între cele două viziuni: pe de o parte, avem Ministerul Educației și, într-o anume măsură, Ministerul Sănătăţii, care împreună generează politici guvernamentale în ceea ce privește tot mai multă educație sexuală pentru copii. Apoi vin grupurile de lobby, cum ar fi Forumul Educație Sexuală, după aceea avem – surprize-surprize! – agențiile de avorturi: Centrele Brook, Asociația de Planificare Familială, Serviciul Britanic de Consiliere în Sarcina şi tot lobby-ul gay. Toate aceste grupuri promovează educaţia sexuală obligatorie în şcoli. Membrii lor susțin că părinţii nu contează în această ecuație. Dacă te uiți în orice broșură sau material scos de aceste grupuri, nu vei găsi niciodată cuvântul „părinţi”. Viziunea lor este că avem nevoie de „experți” ca să-i înveţe pe copii. Pe partea cealaltă, există organizații ca cea a noastră, mai sunt multe alte organizații, care promovează castitatea și rolul părinţilor în educația copiilor. Noi spunem, nu, nu avem nevoie de educație sexuală și trebuie să reinstituim părinţii ca educatori principali ai copiilor lor. De partea noastră sunt studii, care apar unul după altul. Ultimele studii și cercetări arată clar: cu cât mai multă educație explicită le oferi copiilor și adolescenților, cu atât mai mult fetele vor rămâne însărcinate. Există studii foarte interesante. De exemplu, în 2003-2004, a existat un studiu finanțat de către Ministerul Sănătăţii și realizat la cele mai înalte standarde academice,  fiind relatat și în The British Medical Journal, una dintre cele mai prestigioase reviste academice. Acest studiu a fost făcut pe baza a doua cohorte de adolescenți de 13-16 ani. Primul grup a fost lăsat cu nivelul educației sexuale care se preda în școli. Iar celălalt grup a primit educație sexuală intensivă, de „înaltă calitate” cum se spune, cu disponibilitate pentru orice tip de contracepție. La sfârşitul studiului, s-a constatat că fetele din grupul care primiseră educație sexuală intensă au avut o rată a sarcinii de trei ori mai mare, față de tinerii care nu primiseră acest tip agresiv de educație sexuală. Fetele care au rămas însărcinate, în timpul acestei cercetări, nu înseamnă că au dus sarcina la bun sfârşit, ci că au conceput la o rată de 3 ori mai mare. Autorii studiului au ajuns la concluzia că rezultatele erau atât de dezastruoase, încât acest tip de experiență nu ar trebui să se repete vreodată.

Contracepția nu face decât să pună gaz pe foc în această problemă

– Aceste fete au dorit să rămână însărcinate?

– Nu știu dacă au dorit acest lucru, erau oricum parte a unui experiment, ca să se vadă dacă atunci când dai unor copii cât mai multă educație sexuală, mai multă contracepție, rămân tinerele fete însărcinate sau nu. Cu alte cuvinte, constituiau aceste lecții agresive de educație sexuală „pilula magică” sau nu? Dar fetele rămâneau însărcinate. Și dacă întrebaţi de ce rămâneau fetele însărcinate, aici deja este o altă discuție, care se referă la dezvoltarea neurologică a adolescenților.

Profesorul David Paton, economist specialist în economia industrială, de la Universitatea din Nottingham, a făcut o mulțime de studii despre asumarea riscului în diferite situații sociale. El a făcut, de asemenea, o cercetare privind sarcina la adolescente. A făcut o evaluare referitoare la motivul pentru care dacă le dai tinerelor mai multe contraceptive, ele rămân însărcinate mai mult și mai ușor. Concluzia lui a fost că dacă le dai adolescentelor tot mai multe contraceptive, ele nu reduc rata sarcinilor.

Profesorul Paton spune că cu cât le prezentăm adolescenților mai mult metode care se presupun a fi de siguranță, cu atât mai mult aceștia îşi asumă riscuri precum: eu nu folosesc contraceptive, dar folosim prezervativ. Dacă el nu va folosi prezervativul, voi lua pilula de-a doua zi, iar dacă și asta eşuează, mai exista o șansa: avortul. De fiecare dată când eşuează, ei spun, nu-i nimic, am altceva la îndemână. Adolescenții folosesc de obicei foarte prost contracepția. Uită să ia pilula zilnic și îşi asumă foarte ușor riscuri. Iar asta face parte din comportamentul lor normal de adolescent. Ei gândesc astfel: nu mi se va întâmpla asta tocmai mie. Iar un adult de vârstă mijlocie se va gândi: dacă fac asta, s-ar putea să suport anumite consecințe. Când ai 13-14-15 ani, nu poți gândi ce va urma săptămâna următoare. Săptămâna următoare nu există pentru ei. Credeţi-mă, am cinci adolescenți acasă și știu cum e.

Au existat și alte studii cu rezultate la fel de devastatoare, care au arătat că în zonele în care a existat o disponibilitate crescută a pilulei de-a doua zi, sarcinile pur și simplu au crescut amețitor. Prin urmare, contracepția nu face decât să pună gaz pe foc în această problemă. Este o situație foarte complicată: dovezile clare și de necontestat arată: dacă oferi adolescenților acces la contraceptive și avort nu scazi rata sarcinilor la adolescente. Atunci de ce le dăm atât de multă educație sexuală? De exemplu, în ciclu gimnazial de la noi există o mulțime de ghiduri, de tipul „Cum să nu rămâi însărcinată”. Pentru mass-media, este simplu: adolescenți + contracepție = reducerea ratelor avortului. Dar aceasta combinație nu merge. Da, se știe că din 2008, în Marea Britanie, rata sarcinii a început să scadă foarte puțin. Nu exista nicio dovadă că educația sexuală ar sta la baza acestei scăderi. Cel mai probabil, există un grup de factori care concordă, iar cel mai important dintre ei este faptul că tot mai mulți copii obțin tot mai multe calificări academice (au o durată de instruire mai lungă, au mai multe specializări etc.). Un alt factor este indus de imigrație, care are valori puternice la care ține.

– Care este motivul principal pentru care se dorește că educația sexuală  să devină obligatorie în școlile britanice?

– Până acum, grupurile de lobby pentru contracepție și educație sexuală îşi justificau acțiunile cu rata mare a sarcinii. Astăzi, există o carte a „siguranței” jucată de către aceste grupuri, care este chiar mai pernicioasa. Ei susțin că aceasta educație sexuală extensivă și mai explicită ca niciodată este necesară pentru „siguranța” copiilor. Peste tot se vorbește acum despre „siguranța” copilului: pentru a evita exploatarea copiilor, trebuie să le dăm educație sexuală. Aceasta pe fundalul a ceea ce s-a întâmplat în țara noastră în ultimii ani. Probabil ați auzit de toate aceste scandaluri de abuzuri sexuale, toate celebrităţile implicate, Jimmy Savile etc. Am auzit în ultima vreme, în fiecare săptămână despre câte un caz de abuz sexual, abuz asupra copiilor. Și asta e cartea care se joacă acum foarte mult, bazându-se pe temerile părinţilor: trebuie să le dăm copiilor educație sexuală în școala, altfel pot deveni victimă abuzurilor. Au fost câteva cazuri de abuz sexual în nordul țarii, Rotherham și Rochdale, în care chiar guvernul a făcut investigații. Când au fost făcute publice rapoartele, mulți oameni și-au pus întrebarea cum de s-a ajuns aici, având în vedere că fetele implicate veneau permanent la aceste clinici cu infecții sexuale, solicitând contracepție sau avort? Deci erau văzute permanent într-o instituție. Aceste fete aveau vârsta de 13-14 ani!

În loc ca acești consilieri să-şi pună problema că aceste fete s-ar putea să fi fost abuzate, având în vedere vârsta lor, ei spuneau: „A, e stilul lor de viața pe care și l-au ales. E treaba lor. Politica noastră este să le dăm ce ne cer”. Repet, erau fetițe de 13-14 ani! Ele au fost victimele unei culturi care consideră că relațiile sexuale reprezintă o parte normală a creșterii și dezvoltării și este dreptul lor să aibă la îndemâna contracepție și avort! Acesta este moto-ul lor, de fapt: fiecare copil are DREPTUL la contracepție, la confidențialitate, la a avea relații sexuale, de parcă părinţii lor nici n-ar exista. Sunt consecințe neintenționate ale acestui tip îngrozitor de educație sexuală. Este absolut tragic. Iar clinicile acestea, am spus întotdeauna, nu sunt clinici confidențiale, ci sunt clinici secrete, despre care părinţii nu știu, școala nu știe.

Părinţi, nu lăsaţi educația sexuală a copiilor pe mâna altora că veți fi luați prin surprindere de pericole incalculabile!

– Ce sfaturi le-ați da părinţilor din România?

– Întotdeauna le spun părinţilor: nu lăsaţi să fiți luați prin surprindere de aceste lucruri. Sunteți la început și să știți că școala nu va veni niciodată la dvs ca să vă spună ce predă copiilor. Dvs. trebuie să întrebaţi. Nu putem să ne ascundem cu capul în nisip și să-l scoatem abia când copilul are 11 ani. Părinţii trebuie să se intereseze: dorim să știm ce anume le predați copiilor noștri, prin această materie. Nu cunosc care este situația în România, dar părinţii trebuie să știe că-şi pot retrage copiii de la aceste ore și pot avea influență asupra școlii, că pot avea alternative. Cheia tuturor lucrurilor în acest domeniu sunt părinţii. Părinţii să se trezească și să reacționeze.

Acest lucru deja a început la noi în țară. Și în special reacţionează părinţii musulmani. Dar întotdeauna voi recomanda ca părinţii să-şi facă auzită vocea, prin forumuri ale părinţilor în școala, adunări publice. E dificil, pentru că mulți părinţi lucrează, nu au timp și, în general, au mare încredere în școală. Iar școala, în mod tipic, le scrie părinţilor o scrisoare de acest fel: „Dragi părinţi, în anul acesta îi vom învăţa pe copii aspecte ale pubertăţii”. Iar părinţii spun, da, da, foarte bine. Apoi sunt devastați când aud ce anume au auzit copiii lor la aceste ore. Iar copiii vin acasă și fie se joacă jocuri sexuale, cum au văzut în desenele animate din clasă, fie plâng din senin, sunt supăraţi etc. Și probabil unii se simt inconfortabil să le spună părinţilor ce au auzit la școala. Sunt pericole incalculabile ale unei educații sexuale explicite.

Print Friendly, PDF & Email

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns