Mircea Vulcănescu: „Românitatea e o caracteristică spirituală imuabilă”

MV

„A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel. Ca atare, noţiunea de român nu este o soluţie alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fiecare din noi este alterabil. Aici se impune o distincţie de planuri. Românitatea e o caracteristică spirituală imuabilă. Ce poţi face este s-o recunoşti, s-o identifici, să i te subordonezi sau s-o înlături. În ce măsură poţi s-o faci într-adevăr fără a te rata, e altceva! Dar, în vreme ce fiecare individ viu (sau chiar colectivitatea, ca viaţă socială, ca realitate sui-generis între spirit şi natură) este alterabil, adică îşi poartă odată cu viaţa riscul nefiinţei, românitatea, ea, e inalterabilă în firea ei. I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba”

„Neamul Românesc e cuprins astfel virtual tot atât în unitatea pamântului Românesc (extindere a ideii de moșie), drept o stăpânire a pământului legat de conștiința legăturii de sânge cu stăpânitorul primitiv, pe cât e de cuprins în unitatea cugetului românesc față de mormintele domnilor noștri, în unitatea de limbă, de port, de obiceiuri care îngăduie oamenilor să se înțeleagă și să trăiască laolaltă.


Este, dar numai virtual, în putință. Actual, neamul nostru nu este decât în ceea ce vom fi noi în stare să facem din el.


Dar un neam nu este niciodată o realitate închisă, sfârșită; ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturală, ci și o realitate etică; destinul unui neam nu e dat o dată pentru totdeauna, el se actualizează problematic pentru fiecare generație și pentru fiecare om. Istoria e plină de neamuri care s-au stins și sunt și neamuri care și-au trădat destinul.


Pentru fiecare din cei care avem temeiuri să ne simțim Români, neamul se înfățișează ca o chemare,
De la Nistru pân-la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a…
Munca și meritele înaintașilor ne pot fi îndemnuri, chezași și-n oarecare limite pot chiar suplini carența noastră. Dar numai în oarecare limite.”

Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, editura Fundației Culturale Române, București, 1991, pp. 15-16.

Sursă: Tezaur românesc

Print Friendly, PDF & Email

No comments yet.

Lasă un răspuns