Nişte români fericiţi…/ de Eva Şimon

Eva-Iova2-199x300
Eva Şimon, editorialist la Foaia românească, săptămânal al românilor din Ungaria
Precum ne apropiem de ziua de vineri, 21 martie, termenul înregistrării naţionalităţilor pentru alegerile parlamentare din 6 aprilie, aşa ne distanţăm de şansa unei reprezentări reale, cu drepturi depline. Situaţia este valabilă nu numai la noi, la români, ci şi la toate celelalte naţionalităţi, inclusiv la ţigani şi la nemţi, care matematic aveau şansa unei reprezentări cu drepturi depline. În acest caz, toate cele 13 naţionalităţi recunoscute prin Constituţia Ungariei vor avea dreptul doar la câte un purtător de cuvânt (szószóló), un fel de marionetă fără drept de vot, fără drept de interpelare la şedinţele Parlamentului de pe malul drept al Dunării.

Cheful de înregistrare al minorităţilor a fost destul de jalnic de la bun început. Mai ales în ceea ce privesc alegerile parlamentare, adică bifarea punctului B. Până în ziua când scriu aceste rânduri (luni, 17 martie), cei mai puţini s-au înscris în registrul bulgarilor (75 de persoane), iar cei mai mulţi în cel al ţiganilor (13.818). Departe încă până la numărul necesar de circa 20–25 de mii. La fel de departe sunt şi nemţii, care cu toată campania şi convingerea în rândurile nemţilor au reuşit să adune doar 9654 de înregistrări. Ne îndoim că până vineri vor reuşi să dubleze acest număr…
Interesul românilor a fost unul dintre cele mai scăzute, cu doar 572 de persoane înregistrate. În ultimele patru zile s-au înregistrat doar 2(!) persoane. E adevărat că viitorul nostru purtător de cuvânt, capul listei românilor, preşedintele Kreszta Trajan, nici măcar nu s-a strofocat atâta ca şi preşedintele german sau cel slovac, care au străbătut ţara în lung şi în lat convingându-şi semenii să se înregistreze şi apoi să voteze lista naţionalităţii lor. Preşedintele–purtător de cuvânt român s-a mulţumit cu un singur forum electoral, ţinut (nu de el, ci de un reprezentant al Departamentului pentru Naţionalităţi din cadrul Ministerului Resurselor Umane) la şcoala din Jula. Publicul a fost compus atunci din profesorii şcolii, care au venit la forum, cu toată probabilitatea, de bună voie şi nesiliţi de nimeni. Cine altcineva să fi mers la acea întâlnire din ianuarie, care s-a ţinut într-o zi de lucru, la orele prânzului. Rectific, pe lângă profesorii extrem de interesaţi au mai fost prezenţi şi vreo 3–4 deputaţi din AŢRU, de vârstă de pensie. Interesul real s-a văzut şi din întrebările jenant de puţine.
Preşedintele–purtător de cuvânt l-a invitat apoi, săptămâna trecută, şi pe domnul subsecretar de stat pentru naţionalităţi, Latorcai Csaba, să facă un pic de campanie în rândul românilor, arătând realizările excepţionale pe care Autoguvernarea noastră pe Ţară, în frunte cu preşedintele Kreszta le-a făcut mai ales în ultimii 2 ani. Întâlnirea a fost tot la şcoala din Jula, tot într-o zi de lucru, la orele prânzului. Publicul a fost iarăşi doar colectivul profesorilor. Vizibil interesaţi şi impresionaţi.
Până la preluarea şcolilor din Bătania, Chitighaz, Aletea, Săcal-Bedeu şi Jula, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria a fost o formă fără fond, o organizaţie fără prea mult conţinut. De când AŢRU administrează aceste instituţii de învăţământ, şi cel mai mic succes al vreunei şcoli a devenit succesul AŢRU. În sfârşit, AŢRU nu mai pluteşte în aer, şi-a găsit rostul în viaţă, mult trâmbiţata autonomie culturală a prins contur.
Trăind într-o lume românească perfectă, doar cu realizări şi succese, cu mulţumiri şi satisfacţii, nici nu e nevoie de mai mulţi de 572 de înregistraţi. Şi prea mult. Mai ales dacă ne gândim că dintre ăştia e suficient dacă unul singur se va duce pe 6 aprilie să-l voteze pe preşedintele-purtător de cuvânt al românilor. Oricum, de un deputat parlamentar cu drepturi depline noi, românii, nici nu am avea nevoie. Ce să facă el pentru noi în Parlamentul din Budapesta? Probleme nu avem. Pretenţii nu avem. Noi suntem nişte români fericiţi.
 
Print Friendly, PDF & Email

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns