Părintele Iustin Popovici: Educaţia teandrică şi umanistă (V)

fr_justin_popovich2-218x300

Citeşte şi:

Părintele Iustin Popovici: Educaţia teandrică şi umanistă (IV), (III), (II), (I)

Ce alt ţel are educaţia în afara celui de a-l ilumina pe om, de a-i ilumina toate abisurile şi toate prăpăstiile din el şi de a alunga tot întunericul din el. Dacă omul este fără Hristos, fără Dumnezeu, şi adică fără această unică lumină nepieritoare, cum va împrăştia el oare întunericul universului care-l atacă din toate părţile şi cum va alunga întunericul dinlăuntrul său? Cu toate luminile sale, dar fără Dumnezeu, omul nu este altceva decât un licurici în întunericul infinit al universului. Ştiinţa şi filosofia sa, educaţia şi cultura sa, arta şi civilizaţia sa, nu sunt decât nişte lumânărele pe care el le aprinde în întunericul evenimentelor lumeşti şi pământeşti. Ce pot face toate aceste lumânări în nesfârşita noapte a profundului întuneric al încercărilor şi evenimentelor internaţionale, naţionale, sociale sau individuale? Probabil că ele s-au stins deja, cu consecinţa dezastruoasă a faptului că un întuneric gros şi profund a căzut peste Europa şi întreaga lume.

O nechibzuită încredere în omnipotenţa ştiinţei şi educaţiei umaniste, a culturii şi artelor aplicate, precum şi în omnipotenţa civilizaţiei umaniste se învecinează cu nebunia. Din pricina tragicei influenţe a acestei încrederi nechibzuite, educaţia europeană a creat, de asemenea, printre noi, confruntarea dintre Biserică şi şcoală, sau, mai degrabă, ea şi-a aplicat principiile în numeroase ţări ortodoxe care L-au alungat în mod oficial pe Dumnezeu din şcoală.

Acest lucru a reprezentat un dezastru pentru poporul nostru ortodox. Intelectualii noştri, care au fost dezrădăcinaţi duhovniceşte, poartă deja cu ei „luminile” acestui umanism şi sunt dornici de a „reabilita” poporul ortodox. Consecinţa acestui lucru a fost faptul că ţările ortodoxe s-au transformat în abatoare de suflete. Pe altarele noii idolatrii, monştrii apocaliptici ai civilizaţiei europene îndeplinesc un masacru fără precedent în istorie, ucigând nenumărate suflete omeneşti prin educaţia lor umanistă. A. Zint a afirmat pe bună dreptate faptul că Dachau şi alte lagăre de concentrare sunt altarele pe care intelectualii Europei le-au înălţat şi pe care ei slujesc mult discutatul lor umanism.

Există doar o singură cale de a scăpa de distrugerea finală. Care este aceasta? Este vorba de a accepta educaţia teandrică şi de a o pune în practică în totalitatea ei în toate şcolile, de la cea mai mare până la cea mai mică, şi în toate instituţiile educaţionale naţionale.

Educaţia teandrică radiază şi iluminează cu singura Lumină adevărată în întreaga lume, şi anume cu Dumnezeu-omul Hristos. Întunericul nu poate stinge sau ascunde această Lumină, nici măcar întunericul Europei. Doar această lumină poate alunga tot întunericul din om, societate, din oameni şi din stat. Aceasta, singura Lumină adevărată, luminează pe orice om în adâncul fiinţei sale şi îi descoperă fiecăruia dintre noi propria sa nemurire, propriul său frate veşnic şi dumnezeiesc. Ea ne învaţă că numai atunci pot fi rezolvate şi înţelese uşor problemele omului, ale societăţii, ale naţiunii şi ale umanităţii, când ele sunt cercetate prin Dumnezeu-omul Hristos. Principalele trăsături şi caracteristici ale educaţiei teandrice pot fi formulate astfel:

1. Omul este o fiinţă care poate fi desăvârşită şi împlinită în chipul cel mai înalt şi real prin Dumnezeu-omul Hristos şi întru El.

2. Desăvârşirea omului prin Hristos se face cu ajutorul faptelor bune evanghelice.

3. Omul educat şi iluminat vede în orice om pe fratele său nemuritor şi veşnic.

4. Orice lucrare şi acţiune umană – filosofie, ştiinţă, geografie, artă, educaţie, cultură, arte aplicate şi altele – îşi dobândeşte veşnica sa valoare atunci când este sfinţită şi îşi primeşte adevăratul sens de la Dumnezeu-omul Hristos.

5. Adevărata iluminare şi educaţie este realizată printr-o viaţă sfântă după Evanghelia lui Hristos.

6. Sfinţii sunt luminătorii şi educatorii desăvârşiţi; cu cât un om este mai sfânt, cu atât devine un educator şi luminător mai bun.

7. Şcoala este cea de-a doua jumătate a inimii Dumnezeu-omului Hristos; cea dintâi este Biserica.

8. În centrul tuturor centrelor şi al tuturor ideilor şi ostenelilor stă Dumnezeu-omul Hristos şi obştea sa teandrică, Biserica.

Sursă: Părintele Iustin Popovici, CREDINŢA ORTODOXĂ ŞI VIAŢA ÎN HRISTOS

Print Friendly, PDF & Email

, ,

No comments yet.

Lasă un răspuns