Sorin Scurtulescu: „Interesul tuturor oamenilor spre frumos este datorat nostalgiei raiului” / Portrete 2 (Interviu)

scurtulescu

În aprilie, în Sala Cecilia Cuţescu-Storck a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, pictorul Sorin Scurtulescu, un timişorean născut în 1979, şi-a expus câteva din lucrări, alături de ceilalţi membri ai grupului de pictori NOIMA.

Proiectul expoziţional, intitulat ADNOTĂRI, a fost al treilea dintr-o serie deschisă de expoziţii şi dezbateri profesionale pe teme majore ale creaţiei, la care membrii grupului NOIMA îşi invită de obicei şi alţi colegi de breaslă care nu fac parte din gruparea lor.

Pe noi ne-a surprins calitatea clasică a tablourilor sale şi, stând de vorbă cu tânărul artist, ni s-a confirmat o conştiinţă artistică matură, care refuză adaptarea la moda zilei, căutând eternitatea actului artistic.

Rep: Cu ce intenții ați plecat la drum când v-ați decis să vă puneți numele sub acoperământul NOIMA?

Sorin Scurtulescu:Eram în Anglia pentru un an de zile în anul cinci de facultate cu o bursă Erasmus la Universitatea din Sunderland, departamentul Pictură, unde îl aveam profesor pe Geoff Morten (1947-2009), dar prin atelierul meu se perindau și ceilalți profesori de pictură precum Dick Ward sau profesori și curatori care veneau din Londra.

Dezbaterile împreună cu acești profesori legate de lucrările pe care le pictam atunci în atelierul care îmi era pus la dispoziție m-au format foarte mult, fiindcă erau diverse și constructive, diferite de viziunile uneori blocate într-o singură direcție ale profesorilor din sistemul de învățământ artistic românesc.

Profesorul meu, Constantin Flondor, este și el o astfel de excepție, deschis la nou. La fiecare modul ne dădea libertatea de a alege mai multe direcții posibile, precum geometria, simbolul, semnul, pictura în aer liber dându-ne exemple diverse. Fiind în Anglia între 2001 și 2002, comunicam prin e-mail cu Andrei Rosetti și Sorin Neamțu, propunându-le să formăm un grup, deoarece am observat la Londra că nu puteai expune în galerii bune dacă nu aveai un nume. Tinerii pictori care doreau să se lanseze la Londra expuneau ca grup.

Tot englezii au creat grupuri în muzica pop britanică. Acestea, chiar dacă s-au destrămat mai apoi, au lansat nume noi individuale.

Motivul principal pentru care am înființat gruparea NOIMA a fost să continuăm practica picturii în ulei și după finalizarea studiilor și să expunem în galerii și alte spații de calitate.

Rep: Cine sunt membrii grupului şi ce au ei în comun?

Sorin Scurtulescu: Membrii fondatori ai grupului NOIMA în 2003 au fost: Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Sorin Neamțu, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Sorin Oncu.

Sorin Neamțu și Sorin Oncu au pornit pe căi separate de gruparea NOIMA, având actualmente proiecte, expoziții și intervenții de mare ținută în spațiul artei, atât pe plan național cât și internațional.

Actualmente membrii grupului sunt Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu, Ciprian Bodea, Dan Gherman (care trăiește și lucrează în America, la Houston). În comun avem prietenia și pictura cu noimă.

Rep: Gruparea dumneavoastră se revendică de la influenţa formatoare a maestrului Constantin Flondor. Vorbiţi-ne despre acesta şi formarea pe care ați primit-o de la Domnia Sa.

Sorin Scurtulescu: Gruparea NOIMA nu se revendică de la ceva anume, curent artistic, stil sau profesor, ci creează un altceva vizual prin pictura cu sens și noimă. Apariția unui astfel de grup care caută esența, sensul și se pune permanent într-o criză constructivă a căutării poate părea ciudată azi, când ai multe opțiuni pe care poți merge în pictură, opțiuni impersonale, în capcana cărora poți să cazi încercând să copiezi moda și tendințele de succes comercial.

Succesul în pictură – pe care de altfel ni-l dorim și noi – te face de fapt să produci lucrări în serie pe care tu nu ai mai vrea să le repeți ca stil sau tehnică de lucru.

Dar insuccesul te face să progresezi continuu, deoarece ești ținut într-o trează critică cu tine însuți și cu ceea ce, cum și de ce pictezi.

Sufletul care transmite prin pictură nu acceptă ușor să fie blocat și presat de toate obligațiile care vin împreună cu succesul economic. Succesul filtrat de timp este cel adevărat. Mari pictori precum Goya, care a avut insucces cu perioada sa numită „neagră”, sau Rembrandt, a cărui lucrare Rondul de noapte, i-a fost refuzată de cei care au comandat-o, azi se găsesc expuși la loc de cinste – primul la Muzeul Prado din Madrid și al doilea la Rijskmuseum din Amsterdam.

 

Din punct de vedere pedagogic, cel mai important lucru a fost modul de abordare și metoda unică a profesorului Constantin Flondor de a preda pictura. În primul rând el ne considera parteneri și nu doar studenți. Prietenia sa și modul de a discuta despre pictură ca între parteneri egali, ca de la un pictor cu multă experiență și unii fără experiență cum eram noi, ne-a întărit foarte mult. Faima sa nu a devenit umbră a copacului bătrân pentru noi tinerii în căutarea luminii și a originalității, ci ne-a dat mai mult avânt motivându-ne și învățându-ne ce înseamnă pictura sau organizarea unei expoziții de calitate precum este și cea de față Adnotări 3. Numele expoziției provine de la cartea recent apărută Adnotări lecții de pictură Constantin Flondor și Gruparea NOIMA, această lucrare este un rezultat major, poate unic în acest domeniu.

Ceea ce ne-a dat aripi a fost tocmai acest spirit al prieteniei și al influenței reciproce: maestru- elev, dar și elev-maestru. Răspunsul elevilor la o anumită temă poate influența și surprinde de multe ori pe maestru care observă rezultatul mult mai conștient și avizat decât elevul încă nepregătit să-și înțeleagă propriul demers obținut voit sau mai puțin voit.

Anii studenției sunt anii care te încarcă cu influențe multiple: fie de la un maestru cum este domnul Flondor, fie de la alți colegi de atelier, dar și de la cei din muzeele și galeriile lumii. După facultate nu trebuie căutată originalitatea forțat, ci filtrând modelele și pictând consecvent ea va fi clară precum fiecare dintre noi are un chip, un ADN sau o semnătură diferită și de necopiat.

 

Scurtulescu cu 3 picturi Romane.

Rep: Ce vă determină să folosiți culoarea și pânza, ca formă, și discretul, ca atitudine, când instalaţiile ori anvergura pot avea un impact major asupra publicului?

Sorin Scurtulescu: Pictura și desenul sunt structura, baza care stă la invenția instalațiilor, imaginilor create pe computer, filmului sau a altor modalități vizuale contemporane. Pictura este creația primă realizată de om începând cu peșterile din Altamira. Astfel, putem afirma că pictura are subtilități infinite și complexe de a transmite. Celelalte procedee ale artei actuale sunt doar aparent mai vii datorită agitației, zgomotului cu care ocupă spațiul în care sunt prezente.

Capacitatea de a mai vedea a oamenilor de azi, care sunt agresați estetic și vizual, a devenit rară, e drept. Dar ce să alegem atunci? Instalațiile, adică coaja vizibilă oricui, sau miezul și misterul invizibil pentru mulți al picturii?

Rep: Când corpul uman este receptat din ce în ce mai mult ca un spațiu al redefinirilor, când biotehnologia începe să fie văzută ca o soluție și pentru problema sensului omului, nu doar pentru binele lui imediat, ce poate aduce aplecarea asupra corpului urban al unei metropole în viziunea asupra omului?

Sorin Scurtulescu: Corpul urban este cel care devine corp unitar prin detaliile unite în această întreagă serie de lucrări concepute pe parcursul celor doi ani petrecuți la Roma (2010-2012, bursa postdoctorală Vasile Pârvan la Accademia di Romania din Roma). Omul a creat metropola dând naștere acestui corp urban. Creația omului este limitată, depășirea limitelor fiind posibilă doar cu ajutorul adevăratului său creator, Dumnezeu. Fără acest ajutor, omul nu poate face nimic, nici metropole, nici pictură.

Scurtulescu-Castel-Sant-Angelo-12

Rep: La Roma aţi pictat adesea noaptea. Rugăciunea de noapte, spun sfinții are o acuitate mai mare decât cea de zi. Artistul nopții ajunge acolo unde artistul zilei nu reușește?

Sorin Scurtulescu:La Roma am pictat aproape un an de zile noaptea. Pentru a înțelege mai bine, puteți încerca să ieșiți într-o noapte și să priviți lumea din jur (dacă e posibil chiar de pe o colină). Liniștea nopții, temperatura, umezeala, răcoarea îți trezesc sufletul la profunzimi greu de câștigat ziua.

Pictura și rugăciunea pot merge împreună sau putem transforma întregul proces al picturii în rugăciune.

Rep: Ați spus că în timpul bursei de care aţi beneficiat la Roma aţi fost în raiul pictorilor. Ce picturi, din pinacoteca universală, credeți că aduc, pe cât posibil firii noastre, imaginea Raiului în culoare?

Sorin Scurtulescu: Dintotdeauna frumusețea Italiei, dar în special a Romei, este și a fost un rai vizual pentru pictorii care au lucrat acolo.

Din pinacoteca universală imaginea raiului îmi este adusă aproape de următorii pictori: sfințenia raiului de Andrei Rubliov și Teofan Grecul; lumina raiului de Turner și Malevici; liniștea raiului de Vermeer, Rembrandt și Giorgio Morandi; voluptatea raiului de Gustav Klimt; bucuria raiului de Renoir; atmosfera raiului de Velasquez și Tizian; dinamismul raiului de Tintoretto și El Greco.

Scurtulescu la Roma de pe Monte Mario

Rep: Ce înseamnă pentru dumneavoastră inspirația? Ce considerați că lucrează Creatorul atunci când lucrați?

Sorin Scurtulescu: Inspirația îți este dată și vine atunci când ești vrednic de ea. Dacă vine și nu ești vrednic să o pui în practică, dispare și se stinge în uitare la fel de repede. Primind inspirația, trebuie să fii treaz și viu pentru a o pune în practică și a prelungi cât mai mult motivația începerii unei picturi.

Când eşti vrednic de această colaborare, fără de care nu poți face nimic bun, atunci ai șansa să treci peste limita umană și să poți picta o lucrare bună. În lipsa acestei colaborări pictezi fiind conștient de limita și conștiința micimii în așteptarea scânteii necesare care nu e de la tine.

Scurtulescu-Castel-Sant-Angelo-19

Rep: Cine este interesat de frumos în România de azi?

Sorin Scurtulescu: Toată lumea din România este interesată de frumos. De la cei specializați în estetică și artele frumoase până la cei care nu fac diferența între kitsch-ul strident și arta de calitate. Interesul tuturor oamenilor spre frumos este datorat nostalgiei raiului.

Rep: Sperați și dumneavoastră ca arta să schimbe lumea? Ori chiar, asemenea lui Dostoievski, că frumosul va mântui lumea? Dacă atât de sus credeți că poate fi mânuită vocația omului de artă, vedeți posibilă o responsabilizare din interior față de acest deziderat absolut?

Sorin Scurtulescu: Nu sper, ci sunt convins că arta poate face chiar mai mult decât cele două variante pe care le-aţi descris. Pictorul are nevoie de responsabilizare din interior și mai mult decât ceilalți trebuie să fie responsabil și să-și asume ceea ce produce pentru lume. Fiindcă pictura este, spre surprinderea multora, baza celor mai multe realizări umane din domenii aparent fără nicio legătură.

Rep: Daţi-ne câteva exemple, vă rugăm!

Sorin Scurtulescu: Spre exemplu, pictura Neoimpresionistă (1886) şi procedeul Pointilist, care foloseşte principiul care stă la baza pixelilor, care au dat azi naştere fotografiei şi tiparului digital. De asemenea, ecranul calculatorului şi al televizorului, cât şi punctele de raster folosite în tipografia offset, folosesc acelaşi principiu inventat în pictură la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Rep: V-ați pus vreodată în cuvinte ars poetica picturii dumneavoastră?

Sorin Scurtulescu: Pictura, poezia, literatura, muzica pot fi comparate, asemănate, dar sunt de fapt lucruri complet diferite. Prin pictură eu încerc să surprind esența, frumusețea vieții și a creației lui Dumnezeu, fie că e vorba de lumină, de un chip, un oraș sau o invenție inspirată de viața și cerul din jur. Încerc să pictez gândindu-mă conștient la moarte, doar astfel îți poți da seama că nu ai timp să te ocupi cu derizoriul, cu moda sau tendințele comerciale și căldicele.

Scurt CV

Scurtulescu trăieşte şi lucrează în Europa. O parte din lucrările sale se află în colecţii publice şi private.

Printre cele mai importante expoziţii personale ale lui Scurtulescu se numără: “ROMA Corp Urban“ la Noua Galerie a IRCCU Veneția,(2012); “ Il corpo urbano notturno”, Accademia di Romania, Roma (2011); “Pour les connaisseurs”, Centrul Cultural Francez din Timişoara (2010); “Ecorşeu”, Galeria Calina, Timişoara (2009); “Plein Air”, Palatul Mogoşoaia, Bucureşti (2007); Galeria Melnikow, Heidelberg, D (2007); “24 Portrait Project”, Centrul Cultural German din Timişoara (2006); “BLOC” Galeria 28, Timişoara (2005); “New paintings 2003-2004”, Lord Wandsworth College, Marea Britanie (2004); “New Paintings and Drawings 2001-2002”, University of Sunderland, Marea Britanie (2002).

Interviu exclusiv de Stefana Totorcea, pentru DrumEuropean.ro, Seria Portrete

Print Friendly, PDF & Email

, , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns