Propaganda homosexuală în instituții publice. Cazul MȚR.

muzeul-taranului-roman-interior

Este fidelitatea una dintre valorile Muzeului Ţăranului Român?

În 1996, Horia Bernea împărtășea românilor una dintre cele mai importante victorii europene al țării noastre de după 1990: obținerea premiului „Museum of The Year” pentru cel mai bun muzeu european al anului acordat pentru prima dată unei ţări din estul Europei, într-o competiție care a reunit atunci muzee de pe întreg continentul european.

Muzeul Țăranului Român, organizat de marele pictor care și-a vădit cu acel prilej capacitatea de sinteză și expresie nu doar cu pensula, ci și ca manager, și echipa sa, a rămas de atunci și până în prezent un loc în care identitatea, continuitatea și valorile românilor sunt exprimate clar, ferm, demn, dar fără șovinism, trufie ori dispreț pentru alții. Aceștia suntem, acestea ne sunt valorile, aceasta ne este credința ne mărturisesc sălile vii ale Muzeului, asemenea unei celule ce poartă întregul ADN al trupului de peste veacuri al unui popor.

Horia Bernea a trecut la cele veșnice în anul 2000, alături de strămoșii săi și alături de făuritorii obiectelor expuse, de Tatomir, țăranul limpede care a devenit emblema MȚR-ului, și l-a urmat Irina Nicolau, vrednica și entuziasta sa colaboratoare. Și ne gândim că veghează, altfel decât au făcut-o în această viață, ca Muzeul să vorbească mereu, mai ales tinerilor și copiilor despre cine sunt ei, despre cine sunt strămoșii lor, despre cine vor fi copii lor.

Dar probabil că în aceste zile se vor fi amărât de ultimele decizii ale celor care sunt acum în slujba pe care ei au avut-o ca o vocație. Muzeul Ţăranului Român a fost anunțat ca partener  al evenimentelor din cadrul „Lunii Istoriei LGBT” organizată de Asociaţia ACCEPT. Motivul pentru care conducerea MŢR a ales să se implice într-un astfel de eveniment este deocamdată necunoscut, însă o astfel de iniţiativă ridică nu puține semne de întrebare privind înțelegerea rostului Muzeului de către conducătorii lui actuali. Ce legătură au aceste evenimente cu valorile pe care românii le-au avut întotdeauna ca model de viață și pe care Muzeul le întruchipează atât de eficient: familia şi credinţa în Dumnezeu?

Și dacă au uitat răspunsul pe care Horia Bernea, cel al cărui nume îl poartă sala unde ar urma să se proiecteze filmele despre activiștii homosexualității, l-a dat în anul 2000 despre scoaterea articolului 200 din Codul Penal privind interzicerea prozelitismului homosexual, îl reamintim:

„Prohibirea prozelitismului homosexual din articolul 200 al Codului Penal este un lucru folositor în încercarea de a bara puţin calea ridicolului existenţial al unor dezvoltări recente din societatea occidentală. Ştiu că lumea e condusă, în bună măsură, de o mafie homosexuală, dar asta nu trebuie să ne impresioneze prea tare. A merge «în ton cu spiritul vremii» este un lucru pozitiv, dar e un act în care trebuie să domine discernământul. În general e jenant că realitatea ne obligă să vorbim despre şi să dezbatem lucruri ce au un caracter intim. Problemele de mare interes, cele ale Bisericii şi ale credinţei de exemplu, au devenit lucruri de interes privat, iar problemele intime legate de sex au ajuns lucruri de interes general…!”

Firesc ar fi să existe un respect pentru memoria lui Horia Bernea şi o continuare a direcţiei pe care acesta a întemeiat Muzeul Ţăranului Român. Se doreşte în mod voit schimbarea acestei direcţii? Atunci să fie schimbat și numele. Dar cei care astăzi conduc Muzeul se pot privi în oglinda conștiinței fără să plece capul pentru lipsa de fidelitate față de MŢR, faţă de memoria lui Horia Bernea?

Iar noi, care ne-am odihnit sufletește în camerele Muzeului și am ieșit de acolo, poate, împrospătați de viața din el, credem că avem datoria de a nu sta cu mâinile în sân în fața acestui gest – și nu e primul – prin care se încearcă o înlocuire a valorilor românilor. Dacă organizatorii speră să promoveze anomalia atracției către persoanele de același sex ca pe o normă de viață a spaţiului public, avem dreptul și datoria să ne opunem implicării MŢR în acest demers în aceeaşi măsură în care ne opunem dărâmării clădirilor istorice, monumentelor sau bisericilor. Pentru că, deşi MŢR nu se dărâmă în sensul propriu, este strivită dimensiunea lui de spaţiu sacru al valorilor şi al bunei rânduieli a vieții.

Cu atât mai mult cei cărora le-a dat Dumnezeu talantul culturii au datoria de a apăra funcționalitatea ei în raport cu ființa omului – atât de clar exprimată de Horia Bernea: „Există un pericol în care suntem sincroni cu Occidentul: pierderea identității, uitarea rădăcinilor noastre profunde… În fața unei lumi amenințate de descompunere, forțate să renege reperele fundamentale ale existenței sale, artistul, omul de cultură în genere, trebuie să participe la sensul sacrificiului ce a mântuit lumea. El trebuie «să salveze».”

Acum, practic, este firesc pentru cei cărora le pasă de sufletul românesc, de moștenirea culturală a lui Horia Bernea, Muzeul Țăranului Român, să cerem, civilizat şi argumentat, retragerea Muzeului din lista partenerilor acestui eveniment. Spre cinstea lui și spre cinstirea ctitorului mic, Horia Bernea, și a ctitorului mare, poporul român.

http://tur.muzeultaranuluiroman.ro    http://tour.muzeultaranuluiroman.ro/index_en.html

Articol publicat pe Vremuri vechi și noi

 

Oare Directorul MŢR ştie care sunt consecinţele propagandei homosexualiste?

Istoria propagandei homosexualiste în România a intrat în ultimii ani într-o altă etapă. Promotorii homosexualităţii ca normalitate nu puteau solicita de la început legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, dreptul la adopţii de copii de către homosexuali singuri ori în cuplu ori rescrierea manualelor școlare astfel încât acestea să nu mai discrimineze „familiile” de același sex. Oamenii ar fi sesizat dezastrul care urma să se producă şi s-ar fi opus.

De aceea, în anii de după 1990 au solicitat doar abrogarea articolului 200 din Codul Penal și dreptul la manifestare publică, spunând explicit, în dezbaterile de atunci, că nu vor nimic altceva, în nici un caz căsătorii între persoane de același sex ori adopții de copii.

Au trecut câțiva ani și acum se află în desfășurare campania pentru legalizarea „căsătoriilor” între persoane de același sex și a adopțiilor de copii de către persoane homosexuale. Această campanie este însoțită de introducerea în diferite segmente ale societății a principiilor ideologiei homosexualiste, pentru a o face permeabilă la elemente care în mod obișnuit sunt respinse fără echivoc. Arta, mai ales filmul, distracția, dezbaterea, afirmarea fără demonstrație devin instrumente ale publicității mascate a homosexualismului.

Astfel, anul trecut mișcarea homosexualistă a organizat o campanie publicitară outdoor menită să întindă steagul normalizării homosexualității spre începuturile ființei umane: panouri cu un nou-născut care avea la mână o banderolă pe care scria cuvântul „homosexual”. Nu s-a ajuns la momentul concepției, cel în care se formează ADN-ul și zestrea genetică, căci, în mod paradoxal, ideologia homosexualistă, deși clamează că apără dreptul tuturor oamenilor, respinge dreptul la viață al tuturor în primele luni de la apariție, susținând avortul.

Scopul campaniei “Orientarea sexuală: nu este o alegere, nu este o boală”, a fost, evident, să promoveze ideea că homosexualitatea este înnăscută, teorie nevalidată de vreun studiu științific și contrazisă clar de mărturiile celor care au demonstrat că ajungerea la normalitate este posibilă și în cazul persoanelor care manifestă, în anumite conjuncturi ori perioade din viață, atracție către persoanele de același sex. O celebră mărturie în acest sens este a lui Michael Glatze, fost pilon important ai mişcării homosexualiste din SUA(editor fondator al revistei Young Gay America, în 2005 a vorbit la Harvard în sprijinul acestei mișcări). Ignorați de activiști homosexualismului și de media mainstream, există chiar și organizații ale foștilor homosexuali care promovează mijloacele terapeutice care i-au ajutat pe ei să ajungă la normalitate.

După spațiul copilăriei, în acest an mișcarea homosexualistă încearcă ocuparea altui spațiu: identitatea şi tradiţia românească reprezentate la nivel de excelență de către Muzeul Național al Țăranului Român. O excelență recunoscută internațional, MȚR-ul fiind singurul muzeu din România care a obținut prestigiosul premiu Museum of The Year, în 1996.

În acest spațiu, ca urmare a nominalizării ca instituție partener la manifestările „Lunii Istoriei LGBT”, a fost anunțată pentru luna februarie proiecția a trei filme despre lupta și eroii mișcării homosexualiste. Filme la fel de nepotrivite cu specificul MȚR-ului precum  cele, de exemplu, despre „eroul” Che Guevara…

În acest caz, promovarea ideologiei homosexualiste se face nu doar de cei afectați de atracția către persoanele de același sex, direct interesați, ci și de cei care nu își împlinesc mandatul public încredințat de comunitate. Acesta este, din nefericire, cazul actualului Director General al MȚR-ului. Atenționat  într-o scrisoare deschisă asupra faptului că nu poate să deturneze de la scopul ei o instituție publică de marcă după bunul său plac, răspunsul nu face decât să vădească statutul său în comparație cu cel al inițiatorului MȚR-ului. Dacă Horia Bernea a fost omul care a sfinţit locul, urmașul lui nu își îndeplinește datoria de a proteja și cultiva specificitatea și coerența acestui muzeu. Altfel, își va încheia mandatul cu povara risipirii potențialul regenerator al MȚR-ului pentru întreaga societate românească, iar această risipire ne va afecta pe toți, la fel cum cineva ne-ar modifica, în actul de identitate, numele de familie.

Articol publicat pe Vremuri vechi și noi

Silvia Radu despre cazul MŢR-ACCEPT: „În acest caz, buturuga mică nu răstoarnă carul mare”

Stimată doamnă Silvia Radu, ce părere aveţi despre incidentul de la Muzeul Ţăranului Român legat de proiecţia filmelor de propagandă homosexuală?

Cred că ar trebui să ieşim cu toţii în stradă şi să facem o demonstraţie naţională. Mi se pare ceva foarte grav şi cred că în felul acesta lovim în fiinţa poporului român. Noi cine suntem în fond? Suntem un popor care a cărui strămoşi au fost ţărani. Mie îmi vine să plâng, nu se poate aşa ceva. Adică lovim noi în ceea ce avem mai curat, mai sfânt şi mai adevărat? Până aici am ajuns? Să lovim în strămoşii noştri, în dragostea şi credinţa lor?

Eu aş face o demonstraţie, aş strânge toţi oamenii din ţara asta şi aş face ceva uriaş. Să se trezească odată toată lumea şi să înţeleagă că poporul român este un popor creştin şi nu-şi poate permite nimeni să-l facă altfel. Nu am nimic împotriva acestor oameni care sunt homosexuali, îi priveşte cum sunt. Noi nu judecăm omul, ci spunem că acest lucru nu este bine, iar dacă vor să fie aşa să fie la ei acasă şi să ne lase în pace. Au nenorocit atâta lume, este un spectacol atât de penibil, de jalnic, iar acest lucru se întâmplă şi în state civilizate precum Franţa, Anglia şi Spania. Aceasta este Uniunea Europeană şi ştiţi cum se spune: Spune-mi cu cine eşti ca să-ţi spun cine eşti. Trebuie să le atragem atenţia şi să le spunem: Domnilor, ori vă treziţi voi ori plecăm noi. Nu putem accepta acest lucru.

Cred că 80% din poporul român, exceptându-i pe cei dezinteresaţi, nu sunt de acord cu acest ACCEPT. Am intrat într-o stare de apatie, dar trebuie să ne trezim. ACCEPT-ul este străin de noi şi nu îl acceptăm. Îi iubim, ne rugăm pentru întoarcerea lor la adevăr, dar să ne lase în pace cu credinţa noastră, cu ţăranul nostru şi să nu lovească în ce avem mai sfânt. Mi s-a spus că este un eveniment naţional organizat de Uniunea Europeană, de ambasade. Ambasadele să facă bine să priceapă cum stau lucrurile. Dacă Ambasada Franţei este de acord cu ce a făcut guvernul ei, este foarte rău. Noi nu suntem de acord cu aşa ceva. Dacă ei acceptă acest lucru, îi priveşte. La fel ca mine ar trebui să vorbească orice intelectual din ţara asta. Sunt o artistă care m-am impus şi îmi spun părerea cu putere: Nu putem fi atât de idioţi încât să-i urmăm orbeşte pe alţii care nu mai ştiu ce fac. Cred că oamenii din cadrul Muzeului nu sunt de acord cu acest lucru, probabil li s-a impus şi nu au ce să facă, dar opinia publică trebuie să intervină şi să spună adevărul.

În calitate de artist şi de intelectual, care credeţi că este impactul unui astfel de eveniment asupra culturii, a familiei şi a societăţii?

Este îngrozitor. După ce Anglia a acceptat căsătoria între persoanele de acelaşi sex am văzut la televizor o scenă cu doi homosexuali şi mi s-a făcut milă de ei. Sunt atât de nefericiţi. Ce vor face oamenii aceştia dacă vor adopta copii? Îi vor creşte şi vor ajunge la fel ca părinţii lor. Prin acest fapt se stinge o naţie şi se ruinează familia. Lovim în tot ceea ce ar fi normal să nu lovim. Dacă noi acceptăm aceste lucruri, în 60 de ani s-a terminat cu poporul român.

Recent studioul Horia Bernea a primit un alt nume – Noul cinematograf al regizorului român – ce părere aveţi de acest lucru?

Cred că este o ruşine. Horia Bernea este un erou naţional şi ar trebui să fie fericiţi că au un studiou care îi poartă numele. Faptul că se dezic de el este un lucru foarte urât.

Cred că ştiţi poziţia lui Horia Bernea faţă de propaganda homosexuală…

Horia Bernea era un creştin total. Un om care este creştin nu poate să spună că este de acord cu homosexualitatea pentru că atunci nu mai este creştin.

Ce părere aveţi de decizia conducerii Muzeului Ţăranului Român de a proiecta aceste filme în studioul Horia Bernea?

Intelectualii români ar trebui să facă o petiţie care să ajungă la Ministrul Culturii şi să ceară o dezbatere publică într-un loc neutru. Să se facă o conferinţă de presă, să fie invitate toate televiziunile, astfel încât să se pună lucrurile la punct. Nu se poate să acceptăm să îşi  bată joc cineva de poporul român, de Muzeul Ţăranului Român. Mâine vor scoate cine ştie ce personalitate din muzeu deoarece nu le convine că n-a fost de acord cu perversiunile pe care le promovează ei. Noi cei care iubim familia şi poporul român nu putem permite să fim călcaţi în picioare. Dacă astfel de perversiuni vor fi acceptate, vor cuprinde toată ţara, iar copiii de 6 ani vor ajunge să înveţe aceste lucruri. Am auzit că sunt profesoare de liceu şi educatoare de grădiniţă care îşi permit să facă astfel de manifestaţii cu copiii. Noi toţi: oameni de cultură, intelectuali, mame, taţi, cerem să se organizeze această dezbatere naţională. În acest caz, buturuga mică nu răstoarnă carul mare. Minoritatea nu-şi poate permite să dicteze unei majorităţi.

Interviu realizat de Alexandra Nadane

Interviu publicat pe Vremuri vechi și noi

Print Friendly, PDF & Email
No comments yet.

Lasă un răspuns