Provocările cunoaşterii (1 – intelectul) / Radu Baltasiu

sff

«Am auzit că-s oameni învăţaţi; da’ ce ştiu ei? Ştiu ce-i rânduit, da’ ştiu în parte, că odată mintea, oricât de deşteaptă ar fi, să scrânteşte de numai e bună de nimic. Lasă lucrurile să meargă în legea lor; ce te bagi în treburi dumnezeieşti? Te crezi mare, da’ te frângi. Şi diavolu’ a vrut odată să întoarcă lumea altfeliu şi-o căzut. Omu’ să rămână om!»” – zicea un ţăran cu carte din Poiana Mărului, citat de Ernest Bernea („Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român”, Humanitas, 2005, p.75)

Condiţia omului pentru a pricepe stă, din perspectiva tehnicii sufleteşti în doi termeni: înţelegere şi ascultare – zice Bernea. Pentru câţi dintre noi cuvintele au rost? Armonia în societate stă în raportul dintre cuvântul rostit şi înţeles după cum e rostit, şi cuvântul vehicul pentru a ne impune prestigiul. Insul împovărat cu propria împopoţonare este principalul factor de risc la adresa ordinii. Riscul este cu atât mai serios cu cât insul e mai sus pe scara ierarhiei şi are răspunderi mai mari (adică are în mâinile sale şi destinele altora). Mai înţelegem de aici că a înnebuni, din punct de vedere al logicii sociale, înseamnă a-ţi scrânti mintea, care poate rămâne deşteaptă în continuare. Iar deştepţii scrântiţi sunt, dată fiind ocupaţia lor, exclusiv mentală, intelectualii. Insul cu pretenţia gândului pe post de ordine. Când te scrânteşti? „Când te crezi mare”. Când nu mai asculţi. Îţi place să te auzi pe tine. E aici şi insul care vorbeşte prea mult din cărţi, este şi insul care nu vorbeşte din cărţi că i-a fost prea multă vreme lene şi atunci vorbeşte limba de lemn a modei intelectuale de la un moment dat („în vârful limbii”), este şi practicianul care are impresia că nu are nevoie de carte, ridicând la rang de cunoaştere universală propria sa experienţă presărată cu traininguri sclipicioase. Echilibrul nu e la mijloc, ci în altă atitudine. Atitudinea este calea către popriul caracter. Nu inteligenţa este cheia progresului social, ştim asta de la Eminescu şi Manoilescu – cu toţii suntem deştepţi, zice Jane Goodall „În umbra omului” – vorbind despre maimuţe. Ceea ce e mai greu de crescut nu e deşteptăciunea, ci caracterul. Adică ascultarea.

Şi mai aflăm ceva. Că stratul obiectiv al ordinii, singurul de altfel, este cel ţărănesc. Nu ne place asta, ştiu, doar fugim ca din puşcă de muncile şi noroiul de la ţară, de legile pentru sat, de asumarea ideii de ţăran (schilodit în „fermier”, şi nu de acum, ci de la capitalismul primului industrialism britanic până la comunism şi apoi iar la capitalismul redistributiv cu ştaif de după 1989); ne place la ţară doar „liniştea” – e liniştea termopanului dintr-un sat omorât de ideile noastre.

Dar asta nu înseamnă că nu putem cunoaşte. Dimpotrivă. Cunoaşterea în raport cu ordinea lumii şi dinlăuntrul ei. Nu din afara ei. Lumea nu e doar obiect, este şi subiect. Cercetătorul el însuşi este obiect de cunoaştere pentru lume chiar atunci când vrea să cunoască lumea. (paralelismul sociologic la Gusti şi comprehensiunea la Weber)

Este, adevărat, mai este vorba şi de o capcană pe care intelectul şi-o construieşte, în timp, singur. Descoperă un „drum”, când deja s-a scrântit şi după aceea o serie întreagă de oameni, din care unii vor deveni eroi, vor încerca să-l dreagă. Faptul că ai un şef tembel, nu înseamnă că tu nu poţi încerca să-ţi faci treaba bine, chiar împotriva voinţei lui. Faptul că o naţiune este rău guvernată (este pe o „fundătură„) nu înseamnă că nu ne putem face treaba, fiecare, la locul lui. Marea problemă că iniţiativa în istorie (drumul) odată lansată, e foarte greu de îndreptat prin iniţiative secundare, ramuri de gesturi curate, de unde şi sentimentul de neputinţă, lehamitea, etc. Dar cine ştie, poate că în acest fel, în timp, dacă marele timp o avea răbdare cu timpul nostru, ‘om scăpa de teroarea prostiei îmbuibate, a fudulilei ştiinţifice, a retardului administrativ, a gropilor etc. Numai să ne vedem de treabă în raport cu conştiinţa, adică în raport cu rostul lucrurilor.

Sursă: Blog – Radu Baltasiu

Print Friendly, PDF & Email

, , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns