„România ar trebui să-şi propună odată şi odată să facă Unirea cu Basarabia” / Mihai Gheorghiu / Gânduri pentru frumusețea României – 2

mg1

Ideea seriei de interviuri „Gânduri pentru frumusețea României” a apărut constatând câteva paradoxuri: ne mândrim că suntem români, dar ne denigrăm unii pe alții; străinii văd o frumusețe în țara și poporul nostru de care noi ne mirăm; deși se considerăm că avem originea într-un neam mereu dezbinat și dezbinarea ne însoțește în istorie, totuși am căutat mereu unitatea; în timp ce ne mândrim cu spiritualitatea și cultura noastră, neglijăm să le cunoaștem pe măsura prețuirii pe care le-o arătăm declarativ.

Poate că avem nevoie de cioburi de oglindă limpezi în care să ne privim, nu pentru a ne ascunde greșelile, ci pentru a vedea acei muguri de frumusețe pe care nu reușim să-i ocrotim suficient, deși ei fac viața noastră frumoasă și ei sunt cei care îi odihnesc sufletește pe străinii care iubesc România.

Cei pe care îi rugăm să răspundă la întrebări nu sunt neapărat modele exemplare, dar fiecare, în felul său, a reușit să vadă o fărâmă din identitatea românească și să o cultive cu zel și dragoste. Văzând modul cum ei gândesc și pun în lucrare în viața lor frumusețea identității românești, nădăjduim că vom primi încă un impuls să prețuim România pentru ceea ce a fost, este și poate fi.

Vorbiți-ne despre o întâlnire ori un eveniment care v-a marcat formarea sau viața. 

Primul moment important a fost întâlnirea cu Petre Ţuţea, apoi anchetele la Securitate, apoi Revoluţia, apoi Piaţa Universităţii şi alte câteva.Am fost unul dintre aceia care am crezut că vom reuşi să schimbăm România, nu am reuşit, vor mai încerca şi alţii, să sperăm…

Ce înseamnă istoria românilor pentru dumneavoastră?

Istoria românilor este un perpetuu paradox.

Ce vă doare la români/România?

Sunt foarte multe de spus aici, dar cred că în primul rând laşitatea noastră a tuturor şi indiferenţa faţă de ce ni se întâmplă nouă tuturor.

Ce vă bucură cel mai mult România?

Acum, nimic…

V-ați bucurat vreodată că sunteți român? V-ați întristat?

Nu mă bucur şi nu mă întristez, doar rezist acestei ispite permanente, a fi român…

Care vi se pare a fi esența poporului nostru?

Nu cred că putem vorbi de esenţe, cred că putem vorbi de chip, şi cred că fiecare îşi alege un chip al acestui popor. Eu am câteva chipuri pe care memoria le păstrează în faţa asaltului prezentului.

Pentru ce motive ați pleca din România?

Nu plec, dar nici nu rămân, sunt mereu pe drum.

Ce au românii de oferit lumii de astăzi?

Nu îmi dau seama. Cred că ar trebui să ne oferim mai mult nouă înşine, aproapelui nostru, copiilor noşti, care, mâine, vor trăi într-o ţară devastată.

Ce v-ar place să învățați de la străini?

Greu de spus? Care străini? Ar trebui să învăţăm mai mult despre seriozitate, onestitate, tenacitate şi capacitatea de a apăra ceea ce avem de apărat.

Ce credeți că ar face posibilă o unificare sufletească reală a românilor din România cu cei din Basarabia și Nordul Bucovinei?

România ar trebui să-şi propună odată şi odată să facă Unirea cu Basarabia, dar pentru aceasta ar trebui să ştim ce vrem, să putem ceea ce vrem, să devenim puternici, nu doar gălăgioşi.

Care credeți că este datoria statului român față de aromâni și celelalte comunități istorice din familia românilor din teritorii care niciodată nu au cunoscut statalitatea românească: vlahii din Transcarpatia, românii din Ungaria, istroromânii etc. ?

Statul român face încă foarte puţin pentru românii din jurul graniţelor. Am condus departamentul acesta ca secretar de stat MAE şi ştiu foarte bine ce se întâmplă. Din păcate, există o teribilă pierdere de resurse şi energii, o păcătoasă rătăcire a bunei direcţii.

Ce așteptați de la instituțiile de stat?

Nimic. Statul român încă nu s-a născut.

Care credeți că este, dacă considerați că aveți, datoria dvs. față de români?

Nu există o datorie faţă de români în genere, există datorii concrete faţă de oamenii din jur, faţă de instituţiile unde lucrăm, datoria de a nu lăsa degringolade să crească, de a nu lăsa ca dezordinea să fie peste tot stăpână.

Ce poate însemna în societatea globalizată iubirea de țară/iubirea de neam?

Fiecare popor va fi supus acestei teribile încercări a disoluţiei, fiecare va rezista după propriile puteri…

Care considerați că este granița dintre xenofobie și naționalism?

Graniţa e clară, şi este ura, nu trebuie să urăşti.

Cum vedeți parcursul nostru în Uniunea Europeană și în general lumea globalizată contemporană?

Uniune Europeană este un proiect al elitelor europene pentru sau conta propriilor popoare, vom vedea care latură va domina, cea pentru sau cea împotriva…

Ce i-ați cere în rugăciune lui Dumnezeu pentru România și români?

Să ne rugăm fiecare pentru noi înşine, pentru curajul nostru de a fi ceea ce pretindem că suntem sau că putem fi şi pentru aproapele nostru, pentru bunătatea locuirii laolaltă.

Cum este pentru dvs. un român frumos? Ați întâlnit?

Da, am întâlnit câţiva…câteva chipuri de oameni…

Vedeți posibilă o pregătire pentru familie? Fie ea instituțională, în sistemul de învățământ de exemplu (în Polonia, de exemplu, există o materie școlară dedicată, Educație pentru familie), fie în orice altă formă?

Nu cred, familia se apără acasă de către părinţi, pe stradă de către noi toţi, la şcoală, iarăşi de către noi toţi.

Ce vă spune cuvântul „mamă”? Ce vă spune cuvântul „tată”?

Esenţialul…

Vă leagă ceva de bunici, în afara succesiunii biologice?

Viaţa, nu în curgerea ei biologică, fireşte, ci în firescul ei care leagă generaţii şi epoci.

Dacă aveți copii, ori nepoți mici, ori adolescenți, sau când veți avea, ce ați dori să le transmiteți despre viață, despre lume, despre țara și poporul acesta?

Am un fiu de 19 ani, sper să îi transmit câteva lucruri vitale, dacă voi fi în stare.

Care credeți că sunt personalitățile din cultură și artă care au reușit să înțeleagă în adâncime identitatea românească?

Blaga, Noica, Ţuţea, Cantemir, Enescu, Eminescu…

Sunteți apropiat în chip aparte de vreun sfânt?

Sper să mă apropii cât mai mult de rugăciune şi de puterea credinţei.

Credeți că românii care au fost deținuți politici și cei care au luptat împotriva comunismului în rezistența armată din munți sunt asemenea celor care au luptat, ori chiar și-au dat viața, pe câmpul de luptă, sub steag românesc?

Da, sunt întocmai, uneori mai mult decât atât.

În comunism, România a traversat o perioadă neagră din punct de vedere al libertății. Sfârșitul ei a fost marcat de jertfă celor care au murit atunci, majoritatea tineri. Părintele Constantin Galeriu a accentuat caracterul spiritual al Revoluției din 1989: Potirul durerilor era plin la acea cumpănă de vremi! A luminat atunci în spiritul vostru, tinerilor, un cuvânt unic: „Vom muri şi vom fi liberi!” Nu l-a rostit nimeni în vreo altă ţară, în vreo altă revoluţie, nici la 1789, nici la 1848, nici în 1917. Voi aţi descoperit libertatea în moarte, dar nu în moartea ca moarte, ci în moartea ca jertfă. Mai au aceste reflexii semnificație azi și în viitor, pentru generațiile care nu au cunoscut comunismul?

Jertfa celor care au căzut la Revoluţie s-a făcut tocmai pentru ca milioanele de români care n-au făcut nimic să se poată bucura de libertate şi de înlăturarea unei anumite forme a răului. Jertfa asta şi înseamnă, nevinovatul ia locul vinovatului…

La mijlocul secolului al XV-lea, Maica Domnului a întors pe sfântul Iosif de la Bisericani înapoi, atunci când aceasta voia să meargă în Athos, spunându-i că și aici este grădina ei. La sfârșitul secolului al XX-lea, papa Ioan Paul al II-lea a numit România „Grădină a Maicii Domnului”. Din cele trăite de dvs., care credeți că este temeiul acestei numiri?

Cred că este încă ceva în noi, undeva în adânc, o formă de cuminţenie şi de ascultare a logosului acestei lumi care este creaţia lui Dumnezeu. Există încă un chip, din ce în ce mai inaparent, al frumuseţii şi al nobleţei locuirii noastre pe acest pământ. Ce se va întâmpla mâine, numai Dumnezeu ştie!

 

Mihai Gheorghiu s-a născut la data de 16 august 1967, în municipiul București. A absolvit cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității București (1991). În perioada studenției, s-a implicat în mișcarea studențească, fiind vicepreședinte al Ligii Studenților (1990-1991) și unul dintre liderii Pieței Universității. A participat la acțiunile Alianței Civice și ale Fundației Române pentru Democrație, fiind membru fondator al celor două organizații civice.

Ca o recunoaștere a activității sale în sprijinul democrației și al statului de drept, i s-a acordat în anul 1990 Premiul Freedom al Partidului Conservator din Marea Britanie, distincție care i-a fost înmânată, în cadul ceremoniei, de către Margaret Thatcher și celor două personalități marcante ale rezistenței anticomuniste: Doina Cornea și Corneliu Coposu.

După absolvirea facultății, a devenit predat Istoria literaturii române la Facultatea de Litere a Universității București. A publicat studii și referate pe teme de antropologie și etnologie în reviste și lucrări de specialitate, precum și numeroase articole și studii în presa culturală.

În legislatura 1996-2000 a fost ales ca deputat de București pe listele partidului PNȚCD.

În perioada 2005-2008 a îndeplinit funcția de Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe, Șeful Departamentului pentru relațiile cu românii de pretutindeni.

În perioada 2009-2013 a fost director adjunct al Muzeului Ţăranului Român.

Ideea seriei de interviuri „Gânduri pentru frumusețea României” a apărut constatând câteva paradoxuri: ne mândrim că suntem români, dar ne denigrăm unii pe alții; străinii văd o frumusețe în țara și poporul nostru de care noi ne mirăm; deși se considerăm că avem originea într-un neam mereu dezbinat și dezbinarea ne însoțește în istoria, totuși am căutat mereu unitatea; în timp ce ne mândrim cu spiritualitatea și cultura noastră, neglijăm să le cunoaștem pe măsura prețuirii pe care le-o arătăm declarativ.

Print Friendly, PDF & Email

, , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns