Societatea civilă şi părinţii copiilor cu dizabilităţi cer Universităţii din Bucureşti să nu omagieze un susţinător al infanticidului

Afis-Singer-5-1-MIC

Surse de la Universitatea Bucureşti care au dorit să-şi păstreze anonimatul au confirmat că acordarea titlului de doctor honoris causa lui Peter Singer în cadrul şedinţei Senatului Universităţii din Bucureşti din 17 decembrie 2014 a reprezentat o scăpare regretabilă, din neatenţie.

Reamintim că, pe 20 mai, Peter Singer, profesor de bioetică (!) la Center for Human Values de la Universitatea Princeton, SUA, urmează să conferenţieze la Bucureşti, iar surse online anunţau că pe 21 mai, de Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, urma să aibă loc ceremonia de acordare a titlului de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti pentru profesorul sus-numit. Anunţul decernării a fost însă şters de pe pagina de Facebook a Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, care funcţionează în cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi care l-a propus pentru respectiva distincţie academică şi l-a invitat să conferenţieze la Bucureşti.

Citeşte şi Universitatea din Bucureşti acordă titlul de Doctor Honoris Causa unui susţinător al infanticidului

Într-un articol anterior aminteam că Peter Singer justifică eutanasia, infanticidul şi zoofilia. Pentru a completa portretul acestui filosof utilitarist, într-un articol din anul 2000, găsim încă o afirmaţie revelatorie. Singer a scris în repetate rânduri că cei bolnavi de demenţă ar trebui eutanasiaţi, deoarece, conform, standardelor „filosofiei” lui, nu doar că nu sunt demni de viaţă (fiindcă nu mai sunt conştienţi de ei înşişi), ci sunt şi o povară pentru sistemul de sănătate. În tot acest timp, însă, Singer continua să plătească sume serioase pentru îngrijirea mamei sale bolnave de Alzheimer. Întrebat cum se împacă acest lucru cu vederile sale, el a răspuns senin că, dacă nu ar fi fost sora lui, mama sa ar fi putut să nu mai fie în viaţă de mult.

Zilele acestea, mai multe organizaţii ale societăţii civile au trimis scrisori Universităţii din Bucureşti referitoare la decernarea titlului onorific unei persoane care promovează vederi atât de inumane şi antisociale.

Astfel, Asociaţia pentru Toleranţă în Spaţiul Public, Asociaţia pentru Revigorarea Tradiţiei, Asociaţia Rost, Asociaţia Predania, Asociaţia Basarabii, Asociaţia Alianţa pentru Demnitate Naţională, Asociaţia Părinţi pentru Educaţie, au adresat Universităţii din Bucureşti un mesaj în care afirmă:

Filosoful Peter Singer profesează convingeri cu totul contrare moralei creștine și legislaţiei românești în vigoare, de aceea decizia Universităţii ni se pare cel puţin pripită.

(…)

considerăm că decernarea titlului de doctor honoris causa lui Peter Singer de către o instituţie publică română este inacceptabilă și solicităm anularea ei.

Citeşte şi Peter Singer: Cum se poate transforma uciderea unui copil în mai multă fericire şi de ce să experimentăm pe bebeluşi orfani mai degrabă decât pe animale

O scrisoare mai elaborată şi impresionantă vine chiar din partea asociaţiilor părinţilor de copii cu dizabililtăţi, despre care Singer crede că ar putea fi eutanasiaţi sau avortaţi fără prea multe dileme morale. O redăm integral mai jos.

Scrisoarea trimisă Rectorului Universităţii din Bucureşti, dlui Mircea Dumitru, de asociaţii care apără drepturile copiilor cu dizabilităţi:

Către Universitatea din Bucureşti

În atenţia d-lui PROFESOR UNIVERSITAR DR. MIRCEA DUMITRU

RECTORUL UNIVERSITĂŢII

Referitor la ACORDAREA TITLULUI „DOCTOR HONORIS CAUSA” d-lui PETER SINGER, PROFESOR DE BIOETICĂ la UNIVERSITATEA PRINCETON

Stimate Domnule Rector,

Subsemnaţii, părinţi ai unor copii cu diverse grade de handicap şi lideri ai unor organizaţii non-guvernamentale care încearcă să uşureze viaţa celor în suferinţă, suntem stupefiaţi de decizia Senatului universitar, comunicată public de Centrul de Cercetare în Etica Aplicată de pe lângă Facultatea de Filosofie, de a acorda importanta distincţie „Doctor Honoris Causa” unui apologet al crimei şi genocidului: profesorul australian de etică Peter Singer.

Desigur, comisia de acordare a avut ocazia să se familiarizeze cu unele din ideile şi teoriile profesorului Singer, precum echivalarea omului cu animalele, batjocura adusă sistemelor de gândire fundamentate pe credinţe religioase sau avocaţierea relaţiilor sexuale cu animale (bestialitate). Până aici, idei obiecţionabile – care ne fac să ne întrebăm ce merite senzaţionale are acest om dacă i se acordă, totuşi, titlul de Doctor Honoris Causa! – dar nimic ieşit din comun într-o lume care şi-a pierdut simţul firescului.

Problema adevărată, pentru noi ca părinţi, începe atunci când Singer neagă (şi o face repetat, de la finalul anilor ‘70) calitatea de persoană copiilor nou-născuţi şi infanţilor, pentru motivul că aceştia nu au conştiinţă de sine. Încă mai rău, el sugerează autorităţilor suprimarea copiilor cu handicap grav, pe motiv că aceştia au „calitate a vieţii zero” şi în plus Statul consumă bani degeaba cu ei!

Noi nu dorim să intrăm în polemici pe teme etice şi înţelegem să avem respect pentru libertatea academică. Totuşi, vă scriem pentru a vă atrage respectuos atenţia asupra faptului că idei de tipul celor vehiculate de dl. Singer pun în pericol drepturile şi dezvoltarea copiilor noştri – şi cu aceasta nu putem fi de acord.

Să ne explicăm:

Peter Singer, ca orice utilitarist, este obsedat de mitul perfecţiunii, al aşa-numitei „vieţi de calitate”. Din punctul său de vedere, cetăţeanul contemporan poate exista doar într-o societate din care au fost eliminaţi cei cu dizabilităţi.

Este un „loc comun” în practica juridică şi a drepturilor omului din societăţile democratice moderne că valoarea unui om cu handicap, înainte sau după naştere, nu este mai mică decât a unuia sănătos. Această afirmaţie este contrazisă tocmai de curentul de gândire reprezentat proeminent de omul căruia îi acordaţi acum distincţia. Ideile sale par mai degrabă caracteristice regimurilor totalitare: istoric, eugenismul, practica selecţionării indivizilor umani pe baza bagajului genetic şi care a dus la programe de exterminare în masă precum Aktion T4 al regimului nazist, se trage direct din utilitarism, al cărui apologet este Peter Singer. Etica utilitaristă, o etică a eficienţei, a creat acest concept extrem de controversat de calitate a vieţii (şi care înlocuieşte conceptul creştin de sacralitate a vieţii). Adepţii utilitarismului consideră că individului i se poate recunoaşte statutul de persoană şi deci dreptul de a trăi doar dacă posedă anumite atribute, cum ar fi capacitatea cognitivă şi de raţionare, autonomia etc. care să îi confere un anumit standard de „calitate a vieţii”.

Se ridică întrebarea cum definim acest concept, respectiv care este pragul de la care o existenţă „are valoare” şi, în plus, nu „consumă inutil” resurse publice? Ne referim la calitatea fizică, socială, spirituală sau despre o sinteză între acestea? Cine decide care este nivelul „calităţii vieţii” necesar pentru a avea dreptul la existenţă?

De altfel, mergând pe acelaşi raţionament cu al profesorului Singer, dacă un copil cu handicap – de exemplu Sindrom Down – merită omorât, ce ne împiedică să procedăm la fel cu un vârstnic afectat de boala Alzheimer? Ori cu victima unui accident rutier, aflată de un an în comă, lipsită, la fel, de conştiinţă de sine?

Iată întrebări la care dl. Singer şi utilitariştii săi nu pot oferi răspunsuri, sau atunci când le oferă, după cum s-a văzut în istorie, acestea sunt punctul de pornire al unor accidente istorice cu inflexiuni genocidare. Asemenea erori au fost deja condamnate de întreaga omenire, după al Doilea Război Mondial, atât prin Procesul de la Nürnberg, cât şi prin tratatele internaţionale şi legislaţiile naţionale. Inclusiv în România, unde eugenismul este interzis prin lege.

Dorim să menţionăm şi importanţa pe care o acordă Singer utilizării raţionale a resurselor statului, veche obsesie a utilitariştilor şi etatiştilor din întreaga istorie. Industria lagărelor de exterminare naziste era una a eficienţei, fără îndoială!

Dar cum este influenţată concret societatea de aceste atitudini şi ce au de pierdut semnatarii prezentei scrisori?

Ideile – bune sau nefaste – modelează comportamente, politici şi atitudini pe scară largă, în bine sau în rău.

În cazul nostru, conceptele vehiculate de Peter Singer convin de minune unui sistem înţepenit în veşnic proiect – instituţiile statului nu fac concret aproape nimic pentru a uşura viaţa persoanelor cu handicap, ba dimpotrivă – şi mai departe se întorc, ca o reflexie într-o oglindă, spre societate, manifestându-se prin toate problemele pe care persoanele cu handicap le au în încercarea lor de a duce o viaţă normală.

Semnatarii acestei scrisori-apel pot certifica nenumăratele dificultăţi de care s-au izbit în exercitarea drepturilor copiilor lor: pentru unii ca aceştia, statul nu are niciodată resurse, pentru că mereu sunt alte priorităţi, iar atunci când acestea nu există, ele se inventează. Incapacitatea „sistemului” (medical, educaţional etc.) de a înţelege şi satisface solicitările dizabililor reflectă o profundă ostilitate faţă de persoana cu handicap, până într-acolo încât ea este considerată vinovată că s-a născut.

Spoiala de drepturi acordate, de silă, nu poate păcăli pe nimeni: în România cel puţin, cetăţeanul handicapat este un cetăţean inferior.

Această diferenţă de tratament este semnul unei profunde schizofrenii morale, din care nu se poate ieşi prin teorii filosofice instigatoare la crimă, ci prin infuzie de omenie, dragoste şi valori morale. Eugenismul de tip nazist şi umanitatea sunt două noţiuni ireconciliabile.

Evident că Peter Singer este liber să-şi exprime ideile într-o societate democratică – ele vor fi eliminate de anticorpii sociali ca fiind pur şi simplu nebuneşti. Însă decernarea unei distincţii importante acestei persoane duce la legitimarea puternică şi la propagarea ideilor sale şi, indiferent că vă place sau nu, vă face complici cu orice va rezulta din acestea.

În cazul de faţă, noi protestăm pentru că, prin gestul Universităţii din Bucureşti, considerăm că sunt indirect prejudiciate drepturile copiilor cu dizabilităţi, aducându-li-se deservicii implicite acestora şi familiilor lor (adică nouă!), prin crearea unui mediu propice discriminării şi marginalizării încă şi mai persistente.

Domnule Rector,

Mesajul nostru poate fi rezumat astfel: statutul universitar vă acordă dreptul şi libertatea să îl onoraţi astfel pe profesorul Peter Singer, însă odată cu aceasta trebuie să vă asumaţi– în faţa contemporanilor, în faţa istoriei şi în faţa lui Dumnezeu – toate consecinţele.

Bogdan STANCIU

Preşedinte, Asociaţia persoanelor cu deficienţe de auz „Darul Sunetului”

Radu Bogdan BUTU

Preşedinte, Asociaţia „Down Art Therapy”

Toni BOGDAN

Preşedinte, Asociaţia persoanelor cu deficienţe de auz „Ascultă Viaţa”

 

„Dosarul Peter Singer”:

Universitatea din Bucureşti acordă titlul de Doctor Honoris Causa unui susţinător al infanticidului

Societatea civilă şi părinţii copiilor cu dizabilităţi cer Universităţii din Bucureşti să nu omagieze un susţinător al infanticidului

Peter Singer: Cum se poate transforma uciderea unui copil în mai multă fericire şi de ce să experimentăm pe bebeluşi orfani mai degrabă decât pe animale

Mintea periculoasă a lui Peter Singer

Universitatea din Bucureşti îşi reiterează susţinerea pentru Peter Singer

Mi-e rușine cu Universitatea din București!

Directorul CCEA: Să-l interzicem pe Peter Singer?

Universitatea Bucureşti te vrea „Charlie”. Sau mort

Print Friendly, PDF & Email

, , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns