Vocile Putnei la sărbătoarea Sfântului Ştefan cel Mare

Putna

2 iulie este ziua Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Mii de oameni vin în această zi, în mod special, să se închine lui, la Putna. În acest an, s-au împlinit 510 ani de la trecerea sa la cele veşnice, la 2 iulie 1504. Venind la chemarea clopotului, la chemarea de toacă, chemarea dintr-un ziar, de la radio, prin intermediul internetului sau al televiziunii şi ajungând la Putna, pelerinul nu aude numai o voce, ci mai multe.

În primul rând aude vocea ctitorului, a celui prăznuit, care nu din mormânt, ci din slava lui Dumnezeu, dar prin mormânt, prin icoană, prin ctitorie, prin cuvintele păstrate de cronici, ne vorbeşte. Glasul lui este limpede, este glasul slavei omului care a trăit după legea firii rânduiala dată de Dumnezeu. Dumnezeu l-a ales spre a fi conducător, dar Ştefan a devenit conducător prin faptele sale. Orfan în tinereţe, ajunge pe tron şi are puterea să îi ierte pe cei implicaţi în uciderea tatălui său. Are înţelepciunea să ia alături, în sfatul domnesc, pe Mitropolitul ţării, Teoctist I, mult mai în vârstă, pe care a ştiut să-l asculte cu cuminţenie fiască. Cel lipsit de părinte, a devenit Părinte al întregului neam, prin ascultare de Dumnezeu şi dragoste de popor.

Pelerinul aude apoi la Putna glasul obştii, care, în astfel de zile, încearcă să cânte un imn de slavă lui Dumnezeu şi ctitorului mănăstirii. Un imn care este şi un braţ deschis, o inimă caldă, văzute într-o slujbă frumoasă, în merinde pentru trup, în grija ca toţi cei veniţi să plece acasă cu merinde pentru suflet.

Sunt apoi glasurile celor care vin la mănăstire şi dau aici glas frământărilor, dorinţelor, durerilor, problemelor, dragostei lor. Între aceştia sunt ierarhii, datori faţă de sfântul strămoş să-l cinstească şi să-l aducă în sufletele credincioşilor pe acest stâlp al apărării ortodoxiei şi creştinismului. Cu ochi văzători peste timp, ei caută se descifreze semnificaţii din trecut care să aducă folos celor de azi. Sunt apoi preoţii care conglăsuiesc în rugăciune, care în acest an au fost 115 la număr.

Şi nu în ultimul rând – căci spre ei se duc toate acestea –, sunt credincioşii care vin aici. Glasul lor este auzit de Dumnezeu, este ascultat de Preasfânta Sa Maică, Căreia voievodul i-a închinat mănăstirea, spre purtarea de grijă nu numai a monahilor, ci şi a celor ce îşi îndreaptă paşii spre poarta mănăstirii.

Iată câteva din gândurile celor care au fost la prăznuirea din ziua de 2 iulie.

ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei: Şi-a câştigat domnia în Joia Mare, ziua Cinei celei de Taină, iar întreaga sa domnie a fost orientată spre Sfânta Liturghie, care este continuarea Cinei celei de taină.

ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului: Ştefan a fost plin de curaj, plin de dragoste, plin de daruri duhovniceşti. De la început s-a încredinţat lui Dumnezeu şi poporului. A înţeles că are o misiune.

ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor: Fiecare dintre noi, care venim la Putna, ne simţim cu totul altfel duhovniceşte, ne simţim mai aproape de Dumnezeu, datorită lui Ştefan cel Mare.

Pr. Vasile Gavrilă, Bucureşti: Ştefan cel Mare a lăsat poporului o zestre de neegalat, asemenea Apostolilor. A deschis un drum pe care ar trebui să îl ţinem deschis şi noi, urmaşii lui.

Silvia A., Suceava: Ştefan cel Mare este simbolul biruinţei prin credinţă. Aici, la Putna, se vorbeşte despre patriotism fără ruşine şi fără frică.

Un pelerin: Ştefan cel Mare este tot neamul românesc concentrat într-o singură persoană.

Aurica B., Cernăuţi: Orice român merită să viziteze Putna. Şi cred că aşa şi fac. Cei din zona noastră, dacă nu ar fi greu cu vizele, ar veni mult mai des.

Un basarabean din Chişinău: Ştefan cel Mare este ocrotitorul basarabenilor!

Daria M., elevă din Cluj: Când mă gândesc la câte a făcut Ştefan cel Mare pentru România, mă bucur. E pentru prima oară când vin în Moldova şi nu puteam să ocolesc mănăstirea în care se află trupul sfânt al voievodului Moldovei.

Mai trebuie să menţionăm prezenţa Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, care a cântat la Sfânta Liturghie, şi a unui grup de elevi de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” Vicovu de Sus, care a interpretat cântări patriotice după slujbă. Ziua a culminat cu momentul dedicat aniversării a 10 ani de la sărbătoarea împlinirii a 500 de ani de la adormirea Sfântului Ştefan. Atunci, aproape 600 de studenţi au parcurs drumul de la Suceava la Putna pe jos, iar în seara de 2 iulie au scris pe Dealul Crucii de lângă mănăstire, cu torţe aprinse, numele voievodului şi au desenat o cruce. În acest an, 300 de elevi şi studenţi au urcat seara pe Dealul Crucii şi au închipuit, purtând torţe în mâini, o cruce a mulţumirii pentru slăvitul voievod. Apoi au coborât dealul şi au intrat pe poarta mănăstirii cântând troparul slăvitului voievod. După Balada lui Ciprian Porumbescu torţele s-au stins, lumina cea văzută plecând rugă în lumina cea nevăzută a Preasfintei Treimi.

Sărbătoarea s-a încheiat cu binecuvântarea Părintelui Stareţ al mănăstirii, arhimandritul Melchisedec Velnic, dată tinerilor prezenţi, de a rămâne demni ca români, statornici în credinţă, liberi de păcat şi să rodească, în familii frumoase, vlăstare noi, copii crescuţi în demnitate, pe drumul strămoşului cuminte.

Auzi, Doamne, glasul lor!

Protos. DOSOFTEI DIJMĂRESCU

Foto: monah TIMOTEI TIRON

Sursă: Crai Nou

Print Friendly, PDF & Email

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns